x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astazi e ziua ta... - Beatrice Rancea

0
19 Aug 2005 - 00:00
Astazi e ziua ta...  -  Beatrice Rancea


Beatrice Rancea este una dintre cele mai apreciate si cunoscute regizoare din Romania. Piesele puse in scena de ea au revolutionat teatrul romanesc. Recent, a fost numita director al Teatrului National din Constanta. Astazi Beatrice Rancea implineste 44 de ani.

"Nu as putea sa traiesc in minciuna"

Beatrice Rancea este una dintre cele mai apreciate si cunoscute regizoare din Romania. Piesele puse in scena de ea au revolutionat teatrul romanesc. Recent, a fost numita director al Teatrului National din Constanta. Astazi Beatrice Rancea implineste 44 de ani.

"Primesc acest nou an din viata mea foarte bine, deosebit fata de ceilalti, datorita noii functii pe care o am aici, la Teatrul din Constanta. Nu am nici o senzatie vizavi de anul in plus care se aduna la numaratoare. Nu ma gandesc niciodata la trecerea timpului. Ma simt foarte bine atunci cand am de lucru, sunt un om activ si imi place sa fiu tot timpul in miezul problemelor. Nu pot sa ma raportez la o singura realizare in ceea ce priveste anul trecut, pentru ca au fost mai multe. In primul rand, ma bucur ca am fost sanatosi si am putut sa trecem anul cu bine. Un alt lucru important a fost revenirea mea la Teatrul Odeon, cu Marchizul De Sade, intalnirea mea cu publicul bucurestean, dupa o absenta de trei ani, dar cel mai important - aceasta numire a mea la Teatrul National din Constanta, in care m-am implicat foarte tare ca manager, mai putin ca regizor. Imi doresc sa putem sa realizam tot ce ne propunem, in fiecare dimineata sa ne bucuram de ziua care urmeaza, fara sa fim impovarati de ceea ce a fost. Sa avem puterea sa o luam mereu de la capat. Daca ar fi sa ma intorc in timp, evident mi-as fi dorit sa traiesc in perioada interbelica, pentru ca a fost un punct crucial al Romaniei, atunci cand Bucurestiul era considerat Micul Paris. De asta se raporteaza toata lumea la acea perioada, pentru ca putea sa devina altfel. Nu as putea niciodata sa traiesc in minciuna si in compromis. Sunt lucruri care ma deprima daca as fi obligata sa le fac. Cel mai tare ma amuza chiar persoana mea in momentul in care iau lucrurile mai in tragic decat sunt in realitate. Simt nevoia tot timpul sa incerc sa ma decuplez si sa ma privesc din afara gandindu-ma ce penibila sunt si cum o sa interpretez comic situatia care la acel moment mi se parea catastrofica. Acum sunt la Constanta si imi planific sa fac un gratar cu toti din teatru, din trupa, pe malul marii. Nu am mai serbat niciodata ziua mea in acest fel. Chiar imi doream sa fiu cu noua trupa alaturi. Vom serba si premiera cu «Nunta» de Cehov. Constanta este orasul copilariei mele, bunicii mei au trait aici, de cand m-am nascut toate vacantele si bolile mi le-am petrecut aici, ajutata de bunica mea. Poate nu intamplator, am ajuns din nou in Constanta. Amintirea cea mai haioasa pe care o am este de la aniversarea mea de la doi sau trei ani. De ziua mea, aici, in Constanta, rudele mele au organizat o mare petrecere, pretextul fiind ziua mea, dar cine se bucura de ziua lui la trei ani, cand toti invitatii sunt maturi?! Matusa si unchiul meu au hotarat fara sa stie nimeni din familie sa ma imbete si sa ma trimita la culcare repede, sa scape de mine. Finalul petrecerii a fost asa: toata lumea era adormita, iar eu dansam pe masa in chiloti la cinci dimineata. Asta au reusit ei sa faca de ziua mea. Cand eram mica, maica-mea imi spunea ca sunt ingrozitor de grasa, iar primul lucru pe care il faceam cand mi se cerea sa dansez sau cand ma simteam eu bine era sa ma urc pe masa, chit ca eram acasa, la restaurant sau in vizita, ma dezbracam si ramaneam in chiloti si spuneam «Admirati-mi corpul». Despre mine nu pot sa spun decat ca sunt ingrozitor de suportat." (Loreta Popa)

ATITUDINE
"Cel mai tare ma amuza chiar persoana mea in momentul in care iau lucrurile mai in tragic decat sunt in realitate"Beatrice Rancea, regizor
Citeşte mai multe despre:   calendar,   constanta

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de