Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A stabilit premiere nationale si mondiale, reusind sa inscrie Romania in elita alpinistica internationala. Cel mai cunoscut alpinist roman, primul care a cucerit Everestul, Constantin Lacatusu implineste astazi 51 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".
Cred ca am primit de la viata ceea ce am meritat
"Chiar si in aceste vremuri, ceva mai grele, incerc sa-mi pastrez motivatia si sa ma dedic in continuare unor proiecte la care ma pricep si care imi plac. Fie ele de mediu, fie alpinistice. Pregatesc o expeditie «open» in Nepal, de fapt un team building la mare altitudine deschis oricui e dornic sa fie initiat in tainele alpinismului himalayan.
Inainte de a fi alpinist, am fost un pasionat handbalist. Am ales apoi verticalele muntilor sub influenta cadrului natural din jurul casei, a vietii de geolog «carpatic», dar si a celor care mi-au directionat destinul (prietenii din copilarie care aveau mai mult curaj decat mine, profesorul de matematica Avadanei si doctorul Iacomi, care au fost primii mei mentori in ale muntelui, apoi alpinistii care mi-au fost antrenori si modele: Dan Vasilescu, sotii Coliban, Liviu Balea, Ted Tomov, Stefan Treger, Paul Fozocos, Mitica Chivu, Novac Iacob, Liliana Becea, Cornel Coman. Au mai fost doua carti: una citita in armata, scrisa de Niculae Baticu (cel mai important alpinist roman din perioada interbelica), dupa care m-am hotarat sa devin alpinist, a doua carte, o istorie a cuceririi gigantilor de peste 8.000 m, a marelui geolog si speolog Marcian Bleahu. Citind-o, de mai multe ori, m-am decis ca trebuie sa merg in Himalaya.
Ce nu se stie despre mine? Atunci cand voi scrie o carte, se vor afla mai multe lucruri care nu au ajuns, deocamdata, la public. ¶
Everest este un vis pentru orice alpinist. Sa fii primul roman care paseste acolo reprezinta o performanta istorica pentru noi, dar pentru mine ar fi fost mult prea putin, daca ar fi fost singura. Everestul m-a facut insa foarte cunoscut. Ce ar trebui insa stiut este ca inainte cu un an incercasem Everestul pe un traseu foarte dificil, in premiera mondiala, tentativa in sine fiind mai apreciata de cunoscatori, chiar decat ascensiunea reusita pe o varianta clasica. Pana in 1995, urcasera pe Everest, urmand ruta clasica dinspre nord, cam 70 de alpinisti, adica cam cati urca acum intr-o singura zi.
Bucuriile unui alpinist sunt date de expeditia in sine, de intregul proces al apropierii de varf, de lupta pas cu pas pentru atingerea obiectivului final. Daca telul este ratat, apare si senzatia de neimplinire, dar aceasta este compensata emotional atunci cand stii ca ai facut tot ce se putea face, ca nu regreti cu nimic pasul inapoi.
Ar fi greu de ierarhizat expeditiile mele dupa dificultatea lor, cred totusi ca prima victorie romaneasca pe un optmiar, Broad Peak (8.047m) a fost cea care m-a solicitat la maximum. Atunci am si intins coarda poate mai mult decat ar fi trebuit, dar altfel nu as fi reusit. Eu si alti patru prieteni am realizat singura ascensiune a varfului in acel an. Alti 70 alpinisti au esuat.
Cred ca am primit de la viata ceea ce am meritat. Succesele, dar si esecurile au fost in general proportionale cu gradul de implicare, asa ca mi le asum pe ambele. Recunosc ca am avut un destin la care nici macar nu am visat in prima parte a tineretii.
Ani de lumini si umbre, chiar daca i-am trait cu adevarat la inaltime. Esential este sa descoperi mereu o noua provocare si atunci aventura continua. Chiar daca, invariabil, dupa un varf atins mai trebuie sa si cobori."
