Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cristina Deleanu, un talent care nu se întâlneşte în pulberea oricărui drum. Rafinament, o feminitate cu totul aparte şi mai presus de orice demnitatea lucrului bine făcut. Demnitatea de a da o replică exact, de a spune un vers nu ca o actriţă, ci ca un poet. Demnitatea de a-ţi face meseria cu mândrie. Demnitate pur şi simplu. Cristina Deleanu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.
„E o sumă de ani care mă cam sperie, dar hârtiile spun altceva decât îmi spun cei de lângă mine. Nici nu ştiu cum au trecut. Mai ales ultimii 20 de ani au trecut atât de repede şi atât de furaţi puţin, încât nici nu mi-am dat seama. Sau mi-am dat seama şi sunt tristă. Faptul că trece timpul este ireversibil. Nu avem cum să luptăm împotriva lui, dar eu încerc cu cei furaţi, cu cei trăiţi, cu cei pe care-i mai aştept, să mă bucur de orice pot din jurul meu, lucruri care-mi fac bine chiar dacă mă stresează şi mă mai blochez la veşti şi necazuri, la oamenii din jur.
Încerc să aleg şi aleg în continuare ceea ce-mi convine. Adică, nici bogăţie, nici lux, ci prietenie, comuniune cu oamenii, dar şi dragostea mea şi bucuria de a-l avea pe Eugen (Cristea – n.r.) alături şi el pe mine. O spun cu inima împăcată şi lucrul acesta ne-a ajutat pe amândoi. Chiar putem să constituim un exemplu de longevitate în materie de cuplu, care merge împreună pe toate planurile, şi este important pentru oameni dacă pot să înţeleagă. Materialiceşte ne mulţumim cu cât ne dă viaţa, dar vorbim de înţelegere, de ajutor, de drag, de linişte, de stat împreună, de făcut împreună, de călătorit, de cumpărat jucării şi fleacuri care ne fac nouă bine.
O repet, pentru că nu este întâmplător, lucrul acesta s-a aşezat în timp şi a devenit propria noastră existenţă. Aşa că am fost plecaţi, am văzut lucruri frumoase, am fost la Bruxelles cu un spectacol, am fost în concediu în Canada, la nişte prieteni. Lumea o să spună că suntem plini de bani, dar ne ajută şi alţii. Facem spectacole, concertele lui Eugen merg bine. Încet, încet, cu eforturi şi fără a avea prea multe mâini întinse, dar în sfârşit apucăm de cele pe care le avem la îndemână, sper să le facă în continuare. Sunt foarte bucuroasă, pentru că este marea sa pasiune, poate mai mare decât teatrul.
A reuşit să mai scoată şi un mic DVD. Mergem de colo-colo, la copii, grădiniţe şi şcoli, între oameni. Asta ne umple viaţa. Ne face plăcere că suntem utili. Facem parte din societatea civilă luată în seamă. Dacă am avea mai multă putere în această calitate am fi chiar bucuroşi, sincer să spun nu ştiu pe ce cale să o luăm. Măcar prin comportamentul nostru să contribuim la a fi nişte oameni normali în societate. Eu personal nu mai joc. De zece ani nu mai sunt în Teatrul Naţional, nu contează, nu mă deranjează, pentru că eu nu mi-am pierdut meseria, o fac alături de alţi colegi în particular.
Am devoţiune faţă de texte, am respect faţă de cuvânt, respect faţă de cel care a scris, care pentru mine a devenit o a doua natură, dacă nu chiar prima în a fi foarte aproape de eveniment, de a mă implica imediat. Chiar de curând am fost la Cărtureşti, unde am citit poveşti pentru copii mici şi foarte greu de stăpânit. Suntem alături de sufletele copiilor dacă ei sunt în stare să primească. De oameni, de prieteni. Exist ca actriţă... Meseria nu mi-o ia nimeni, chiar dacă sunt la pensie. Sunt bucuroasă că la sala Amfiteatru a Teatrului Naţional, la 20 decembrie, a avut loc concertul de Crăciun «Eugen Cristea Band» & Friends. A fost un concert cu totul special, iar invitaţi au fost corala Euterpe (dirijor Georgeta Aldea), Luminiţa Anghel şi Ovidiu Mihăilescu. A avansat de la Sala 99 la Amfiteatru şi s-au vândut toate biletele. Senzaţia mea este că băieţii din formaţie ţin foarte mult la Eugen, se înţeleg, se plac şi nu lasă la voia întâmplării lucrurile.” Cuvintele Cristinei Deleanu întăresc ceea ce spuneam la început... Actriţa face parte din familia celor care au demnitatea lucrului bine făcut. (Loreta Popa)
