Astăzi e ziua ta: Dan Iordăchescu.

Inegalabilul artist liric Dan Iordachescu implineste astazi 81 de ani. La multi ani, maestre!

'Pentru ziua mea aniversara, la inceput, lasati-ma sa fiu omul care spune ce crede, face ce crede si, mai ales, crede in ceea ce face. Vremurile de acum sunt ca un spectacol de proasta calitate. Astept cu nerabdare sa se traga cortina si sa inceapa un altul, cel adevarat, al romanilor cu drag, respect si iubire de oameni si de pamantul lor. Timpul mi-l ocup, in general, cu mine insumi, caci am nevoie de mine! Stiu cine sunt, cine am fost, cine voi ramane. In pofida rautatilor celor catorva – putini, dar potenti – din muzica, opera, institutii mu­zicale, din politica. Ceilalti – cei multi – de aici si de pretu­tindeni imi respecta valoarea.

Imi pare rau ca publicul sau o mare parte din el nu stie ca am dus sufletul si spiritul romanesc prin can­tul meu in cinci continente, in 331 de orase, 61 de capitale, 61 de tari ale lumii – incepand cu Romania, in 262 de turnee artistice – concerte si Opera. Imi pare rau ca lumea nu stie ca posed

13 mari premii internationale, dintre care Marele Premiu Jubiliar W.A. Mozart, fiind singurul artist liric caruia i s-a decernat la Salzburg in 1956 acest premiu.

Destinul meu ca artist international ar fi fost – probabil – mai generos, fiind al altora, si nu al Romaniei. Dar ma gandesc totusi ca in tinerete, la 26, 28, 29 de ani, am fost trimis pe bursele statului roman la studii de masterat si perfectionare la Paris (18 luni), la Roma (doua luni), la Salzburg (trei luni) si am devenit ce am fost si sunt. La fel s-a intamplat cu marii mei colegi, baritonul Nicolae Herlea si tenorul Ludovic Spiess.

Dar, in legatura cu Romania, trebuie sa afirm ca tara mea de astazi este foarte departe de ceea ce speram in decembrie 1989! Prea multi sunt impotriva celor care au sperat in adevarata libertate si democratie.

Exista insa o voce romaneasca care prin cunoastere profunda a fenomenului autohton si mai ales prin gandire si cultura ma indeamna viguros sa sper. Este vocea dlui ministru prof. Alexandru Athanasiu. Domnia sa imi aminteste de Nicolae Iorga care in 1934 dadea sentinta: «Un popor care nu are cultura nu are nici trecut, nici prezent, nici viitor!». Asa cum vede si expune faptele, dnul prof. Athanasiu imi arata ca il cunoaste clar in idei pe N. Iorga si ca ii urmeaza sfaturile pentru binele romanilor.

Lui i se alatura insa si vocea extrem de importanta a dlui presedinte Dan Voiculescu, care prin impactul mediatic extrem de puternic pe care il conduce – este vorba despre Jurnalul National, Antena 1, 2 si mai ales 3 – da mereu si continuu mari sperante celor care mai vor sa traiasca intr-o tara minunata cu numele de ROMANIA.

Scena este a lui Dumnezeu, culisele sunt ale Diavolului… sa gasim solutia de a indeparta ne­curatul si sa lasam scena romaneasca libera si luminand de iubirea de oameni, asa cum doreste si TATåL NOSTRU CERESC.

Si ca sa raspund unei intrebari nepuse, cititi cum s-a impartit viata mea: pana la 25 de ani, formarea mea, pana la 50 de ani, devenirea, pana la 75 de ani traiesc consacrarea, iar de 75 de ani traiesc un patriarhat… luminos si plin de amintiri frumoase si statornice, care nu sunt numai ale mele, ci si ale intregului public interesat de cantul meu.

Am opt cetatenii de onoare, trei romanesti si cinci straine. Sunt mandru ca sunt si al italienilor, al grecilor, al americanilor, dar mandria cea mai mare este ca sunt ROMAN.

Publicul decide cine esti, ce reprezinti, ce vei ramane… Totul depinde de tine, cui te infatisezi. Sper ca i-am slavit prezenta totdeauna.'