Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Celor tineri, care au o legatura apropiata cu calculatorul, le-ar fi foarte greu sa-si imagineze o seara linistita in fata radioului, pentru a asculta o piesa de teatru. Au trecut aproape 84 de ani de cand ascultatorii romani au avut ocazia de a face cunostinta cu aceasta specie noua de teatru, care a avut prima emisie in eter in martie 1929. Aceste bijuterii inca exista in fonoteca de aur a Radiodifuziunii, iar unul dintre regizorii de teatru radiofonic, care se lupta pentru fiecare premiera in parte, este si maestrul Dan Puican, membru al Promotiei de Aur 1956. Binecunoscut pentru piesele pe care le-a regizat de-a lungul timpului pentru aceasta institutie culturala, pe care o slujeste cu un devotament fara limite, Dan Puican incepe orice discutie cu teatrul radiofonic si o incheie aidoma. Dupa ce ai in spate o integrala Cehov si una Caragiale, ai lucrat cu cei mai mari actori ai acestei tari si ai colindat mapamondul deslusind si actora itele acestei arte speciale este firesc sa vibrezi de fiecare data cand auzi cuvantul teatru. Regizorul Dan Puican nu impune, el negociaza continuu. Ca sa tii inchegata o echipa ai nevoie de putere, sa iesi din tine si sa incerci sa te pui in locul altuia, sa vezi si sa gandesti altfel sau macar sa incerci. Este ceea ce i-a reusit perfect regizorului Dan Puican, care a implinit ieri 79 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".
"Teatrul National Radiofonic este un teatru-scoala, aici se invata relatiile dintre actori"
"Anul 2012 a inceput foarte bine. In primul rand sunt sanatos, si asta conteaza cel mai mult. Am avut o auditie cu o nuvela a lui Cehov in premiera la Barul Majestic, unde se fac auditiile Teatrului National Radiofonic. A fost un succes imens. Au jucat Marcel Iures, Irina Movila si Nicolae Urs. S-a ascultat ca niciodata, si lumea a fost incantata. Asta mi-a produs o mare satisfactie. Teatrul National Radiofonic, din pacate, face putine premiere, nici macar una saptamanal, din cauza fondurilor prea mici, aproape inexistente. Toate piesele pe care le-am facut in ultima vreme au fost cu ajutorul Loteriei nationale, careia ii multumesc ca m-a ajutat. Am reusit ca la sfarsitul anului 2011 sa regizez «Napasta» lui Caragiale cu o distributie de exceptie, Mariana Mihut, Horatiu Malaele si Mihai Constantin, care a avut mare succes. Cu ocazia aceasta am si o integrala Caragiale. «Napasta» este o piesa grea a lui Caragiale, am avut oarece temeri, dar cand am vazut felul in care oamenii au reactionat dupa auditie si succesul pe care l-a obtinut m-am bucurat mult. Teatrul National Radiofonic este un teatru-scoala, aici se invata relatiile dintre actori. De aceea, actorii tineri sunt foarte stresati, au mari emotii cand sunt fata in fata cu mari actori. E greu sa dai replica lui Albulescu sau Rebengiuc la primele interpretari la teatrul radiofonic.
O alta bucurie am avut prin decembrie, anul trecut, cand am fost cu echipa Teatrului National Radiofonic, Tamara Buciuceanu Botez, Stela Popescu, Eugen Cristea, Alexandru Arsinel, la Dublin, in Irlanda, cu spectacolul nostru «Caviar, votca si bye, bye» de George Astalos, cu care ne plimbam de 14 ani pe toate meridianele acestui pamant. A fost un succes imens, nici nu mi-am inchipuit. Numai in Australia am avut succesul pe care l-am avut la Dublin.
Sunt pensionar, drept urmare am acest drept, de a ma bucura pentru orice. Sper sa mai lucrez. Am gasit o piesa, o varianta a «Conului Leonida fata cu reactiunea», pe care vreau sa o fac iar cu Malaele. Am vorbit cu el si mi-a spus ca este incantat. Caut piese care s-au mai facut, cu alte distributii, deoarece ascultatorul de astazi nu-i cunoaste pe actorii de altadata. Una este sa-i vezi pe scena si apoi sa-i asculti intr-un spectacol radiofonic. Bucuria este mai mare.
Imi doresc sa traim intr-o tara din care sa dispara criza aceasta. Imi aduc aminte cum era teatrul radiofonic inainte, cum veneau actorii, si vad acum ce eforturi trebuie sa facem, pentru ca, daca acestia vin la radio, vin de dragul nostru, pentru ca ii rugam noi. Imi mai doresc ca familia mea sa fie sanatoasa si sa dea Domnul sa mai fac piese la radio, sa ma tina curelele sa mai gasesc texte bune ca sa mai delectez auditoriul, ca am vazut ca am foarte multi fani, cu toate ca nu ies pe sticla televizorului. Stau noaptea si asculta radio. Poate, cu timpul, spectacolele radiofonice vor fi date la o ora mai potrivita, pentru ca sa fie ascultate de cat mai multi oameni."
