x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Dinu Săraru

0
29 Ian 2012 - 21:00
Astăzi e ziua ta: Dinu Săraru


Unul dintre cei mai importanti oameni de cultura autohtoni, maestrul Dinu Sararu, implineste astazi 80 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".

Si totusi sunt mandru ca sunt roman
"In acest februarie, care incepe maine, corectez paginile unei carti, care se numeste «Jurnalul unui personaj controversat», un dialog foarte lung, sper si interesant, pe care-l face scriitorul si istoricul, Vartan Arachelian cu Dinu Sararu. Este o imagine a vietii mele si a raporturilor mele cu lumea prin care am trecut, de-a lungul a 65 de ani de activitate gazetareasca, scriitoriceasca, televizionistica, radiofonista, politica, sociala si asa mai departe.

E o carte in care am simtit nevoia sa ma descarc, am simtit nevoia unui bilant, o carte in care am simtit nevoia sa dau raspunsurile ultime la provocarile diverse, de-a lungul timpului, la care am fost obligat sa iau parte, o carte in care

mi-am propus sa ma delimitez, cu verticalitatea care sper ca m-a caracterizat de-a lungul timpului, de o lume cu care am trait impreuna, o lume de care m-am despartit de foarte multe ori, cu care m-am impacat strategic si de pe urma careia am suferit cel mai des. E o carte de satira, umor violent, cri­tic, polemic, politic, social si literar.

Cititorii acestor randuri ar putea lua act de faptul ca am scris cateva romane, ca romanele au fost citite si inainte si dupa, si nu s-au lasat asteptate in librarii, ca toate romanele pe care le-am scris s-au tiparit in doua, trei sau patru editii si inainte si dupa, ca am condus patru teatre, din aceste patru teatre, unul a fost creatia mea, Teatrul Foarte Mic, ca Teatrul Mic a fost in epoca dinainte, cum a recunoscut toata lumea, o oaza de libertate si de curaj civic, ca aceia care au facut ceva in tara asta, dupa ’90, «s-au bucurat» de reactia direct dus­ma­noa­sa a unor personaje din zona de care se saturase Vic­tor Eftimiu, bine aranjate, prin exploatarea jert­fei patriotice caragialiene, in toate guvernarile, in toate consilieratele prezidentiale, din pacate doar trei, fata de disponibilitatea lor, in toate minis­te­rele, in toate slujbele bine platite, la toate rascrucile de drumuri.

20 de ani am fost catalogat si suspectat de catre toata caracuda jurnalistica si literara ca am fost agent al securitatii si nu am fost, s-a dovedit ca nu am fost. In schimb, toti cei care m-au acuzat s-au aflat pe listele platite ale Securitatii. Nu vi se pare umoristica situatia asta?

M-am nascut roman si sunt mandru de asta. Destinul meu nu putea sa se desfasoare altfel decat asa cum s-a desfasurat pana acum.

Daca ma mustru pentru ceva, ma mustru ca nu am stiut sa joc Hora Mare cand toti jucau cu gandul la rasplata jertfei patriotice. Dar am avut sa­tisfactia sa traiesc, sa ma intalnesc cu ceea ce si-a dorit Victor Eftimiu, la un moment dat, cel mai mult, exclamand: «M-am saturat de lichele, vreau o canalie!». Ei bine, eu m-am intalnit nu cu o canalie, m-am intalnit cu canaliile. In romanele mele dinainte, dar si in «Ciocoii noi cu bodyguard» si in «Ultimul bal la Sarpele Rosu», am incercat sa descriu si canaliile.

Ma felicit ca am facut un teatru mare, ca am facut niste reviste frumoase, la una am lucrat cu Barbu, si se numeste «Luceafarul», care a lansat marea pleiada de prozatori si tineri poeti si ca am creat in ultimii doi ani de zile revista «Clipa», o revista academica, in care semneaza nume de varf ale ierarhiei autentice a culturii romanesti.

As vrea ca tinerii de azi sa stie ca am facut un tea­tru foarte mare, ca am scris «Niste tarani» si «Trilogia taraneasca», ca am scris «Clipa» si trilogia «Dragostea si Revolutia» si daca aceste carti s-ar citi macar pe jumatate cat s-au citit din anii in care le-am scris si pana acum, as fi impacat sufleteste."
Citeşte mai multe despre:   dinu sararu

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de