Astăzi e ziua ta: Eugen Simion.

Personalitate marcanta a culturii romane, acad. Eugen Simion isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. La multi ani!

'Cum sa traiesc? Ca si pana acum: citesc, scriu, incerc sa-mi conving colaboratorii sa dea lucrarile la timp, con­sult ultimele pagini din Dic­tio­narul General al Literaturii Romane (compendiu) pentru a-l trimite la ti­par, raspund, intre timp, Soniei si Dia­nei (care in curand vor implini 5 ani) la intrebarea: «ce inseamna cu­vantul 'absolut' auzit de ele la un de­sen ani­mat», in fine, rasfoiesc eseul meu des­pre Creanga (Cruzimile unui mo­ralist jovial) care tocmai a aparut... O mica jucarea critica in care incerc sa sugerez un alt Creanga decat acela pe care l-a vazut critica literara (cu to­­tul remarcabila) de pana acum... Ca­m asta fac, cam asa imi ocup timpul.

Cum ar fi aratat destinul meu daca nu m-as fi nascut roman? Nu stiu si nici nu mi-am pus niciodata aceasta alternativa. Pe toate le putem alege si le facem in viata, in afara de alegerea parintilor. Ce pot sa va spun ca, in ciuda a ceea ce se spune zilnic, pana la greata, eu nu ma plang de conditia mea de roman. Imi place sa fiu roman, sa aspir sa devin (daca n-am reusit inca) un roman-european. Nu-mi plac multe in societatea romaneasca (chiar foarte multe), dar nu fac eroarea de a confunda Romania profunda (Romania spirituala) cu Romania supra­fetelor (Romania lui Mitica si a Coanei Joitica, a infractorilor, a oratorilor, limbutilor, smecherilor, manglitorilor, im­bogatitilor nerusinati si ingamfati etc.)

Administratia, clasa politica, pe reformatorii din Ministerul Educatiei care prin noua lege vor sa desfiinteze scolile satesti care nu au 300 de elevi (atentie! este cea mai impardonabila crima ce se pregateste in invatamantul romanesc), as desfiinta Ministerul Culturii, care tot este inutil etc.

Despre viitorul culturii... La acest punct sunt un pesimist moderat. As putea spune chiar: un pesimist plin de sperante. Speranta mea este ca intre timp a aparut o noua generatie de critici (puternica si bine instruita, cu oameni talentati si ambitiosi), poezia romaneasca isi cauta un nou stil (deocamdata intr-un cor Madrigal), astept sa tasneasca una sau mai multe individualitati, in fine, prozatorii tineri dau si ei semne ca au depasit complexele «optzeciste». Asteptam marele roman...

Daca as putea sa o iau de la capat, as corecta multe erori, desigur. As evita atatea si atatea situatii de existenta. N-as renunta insa, acest fapt este sigur, la dorinta de a face critica literara, chiar daca aceasta meserie (sa-i spunem asa) iti aduce multe ponoase in viata. Dar mai mare sunt bucuriile spiritului. Merita sa fii cri­tic literar cand esti inconjurat, in ge­neratia ta, de mari poeti si prozatori.

Nu va spun ce-mi doresc eu (din decenta), spun ce-as vrea sa se intample in tara in care traiesc si pe care ma incapatanez s-o iubesc in ciuda nefericirilor ei: as vrea ca romanii sa-si regaseasca vocatia lor de oameni inteligenti, onesti si creatori. Cum sunt, de fapt, in profunzimile fiintei lor morale si spirituale.'