Astăzi e ziua ta: Eusebiu Ştefănescu

A avut şansa de a fi prieten cu Marcel An­ghelescu, Colea Răutu şi Ştefan Iorda­che, de a-i cunoaşte pe Nichita Stănescu şi Ştefan Au­gustin Doinaş. A avut norocul de a fi aproa­pe de oameni de la care sufletul poate în­văţa în orice clipă. A avut o copilărie mi­ra­cu­loasă, dar şi o viaţă în perpetuă evoluţie. Un actor pe care cu greu îl poţi uita după ce l-ai văzut pe scenă sau pe marele ecran, Eu­sebiu Ştefănescu îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Îmi desfăşor cu consecvenţă activitatea de profesor şi decan la Facultatea de Arte Hyperion, alături de Rodica Mandache, la o clasă de copii foarte talentaţi, în care ne-am pus nădejdea. Idealul unui profesor este ca studentul său să-l întreacă. Aceasta este cea mai mare satisfacţie a celui care răspunde într-un fel pentru ceea ce a putut sădi el într-un copil. Fac şi teatru nu numai oca­zio­nal, ci permanent la Teatrul Naţional. Mai am spectacole de poezie. În unul dintre ele, cel mai drag mie, pentru că l-am realizat pe parcursul acestui an, îi pun faţă în faţă în viziunile lor, ca într-o oglindă, pe Mihai Eminescu şi Nichita Stănescu. Acest spectacol a avut mare audienţă şi impact. Mai ales la publicul iubitor de poezie, dar şi cunoscător de poezie precum poeţi, scriitori.

Am făcut, de asemenea, un film, de data aceasta o coproducţie româno-grecească, «Iubire elenă», în regia lui Geo Saizescu, al cărui nume girează din start o reuşită. Mai joacă Maia Morgenstern şi Mircea Rusu şi tineri actori de la Facultatea de Arte Hyperion pentru că întotdeauna Geo Saizescu, decan fondator al facultăţii noastre, a descoperit talente noi, chiar din perioada studenţiei, şi le-a acordat şansa de a se realiza. Avem mulţi studenţi de-ai noştri care au intrat la teatre importante precum Teatrul Naţional din Bucureşti, dar şi la cel din Craiova sau Constanţa. Acesta este un motiv care mă face să zâmbesc. Nu particip la nebunia zilelor noastre decât implicit, nu activ. Chiar mă mândresc cu faptul că pot să mă feresc de zarvă.

Cel mai important lucru care îmi vine în minte în legătură cu formaţia mea este sfatul pe care mi l-a dat maestrul meu, Alexandru Finţi, maestru eme­rit al artei: «De fiecare dată când treci printr-un impas în carieră, când eşti înclinat să dai vina pe director, pe regizor, pe societate, gândeşte-te întâi dacă nu cumva lipsa e în tine!» M-a ferit acest percept să iau o atitudine greşită înainte de a descoperi în mine resorturile cu care pot să înving, să depăşesc acel impas al vieţii mele. Mama mi-a spus când eram foarte mic, după ce m-a învăţat rugăciunile «Tatăl nostru» şi «Înger, îngeraşul meu», un lucru senzaţional: «De nu te vede nimeni, te vede Dumnezeu». Din acea clipă nu am mai putut să fac un gest fără acoperire morală pentru că ştiam că întotdeauna există o instanţă care mă vede şi aceasta este Dumnezeu.

Aş sfătui orice părinte să spună asta co­pilului său. E mai mult decât un îndemn la mo­ralitate. Este o pavăză în faţa greşelii, în faţa pă­catului. Nu pot să pierd o zi. Orice zi e un câştig numai pentru faptul că o trăiesc. Nu mi-am pierdut încrederea în oameni niciodată pentru că m-am sprijinit pe gândul moştenit de la maestrul meu. Nu am dat vina pe nimeni. Am înţeles sfa­tul lui şi l-am aplicat. Sunt în zona luminată a Paştilor, simt că lumina Învierii a pătruns şi în sufletul meu şi mă simt mai puternic prin asta, mai pregătit să încerc să mă descopăr, să găsesc în mine resurse ca să pot să merg pe drumul descoperirii de sine. De a supravieţui, de a dăinui prin ceea ce fac în această profesie atât de pe­risabilă pentru că noi, actorii, nu trăim decât în memoria celor care participă la actul de creaţie artistică".