Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Plutesc pe valuri de muzică..."
Reputatul muzicolog Florian Lungu împlineşte astăzi 66 de ani. La mulţi ani!
Desen de Romeo Răileanu
"Am început noul an cu câteva zile de relaxare – citiţi leneveală – după o perioadă devastator de obositoare. De ce, vă veţi întreba, ar fi obosit un pensionar? Pur şi simplu pentru că muncesc acum mult mai mult decât înainte: continuu să scriu pe la ziare şi reviste – gratuit sau aproape –, să semnez adnotări pentru coperte de discuri, prefeţe de cărţi, programe de sală (de jazz, fireşte), lunar realizez câteva zeci de emisiuni (de jazz, fireşte), majoritatea la Radio România Cultural, mă mai invită pe la televiziune, prezint cele mai multe festivaluri de gen şi unele concerte, cumpăr, primesc şi ascult multe CD-uri (bănuiţi de care), merg periodic la Timişoara la studenţii mei de la Facultatea de Muzică "Richard Oschanitzky" (de jazz, fireşte) din cadrul Universităţii Tibiscus etc., etc., etc. Acum peste 40 de ani debutam ca «tânăr lăcătuş la porţile fericirii», fără a-mi închipui că la o vârstă venerabilă voi fi atât de îngrozitor de activ... Vorba proverbului, «Dinainte dac-ar şti / Omul tare s-ar feri». Să nu-l mânii însă pe Cel de Sus, îmi place să fac ce fac (asta n-ar suna bine în urechile unui englez), fericit că, de când mă ştiu, plutesc pe valuri de muzică, cu toate că în adolescenţă iubeam fizica, matematica, în ultimii ani de liceu dorind chiar să devin inginer. Am trăit însă într-un mediu familial eminamente muzical (tatăl dirijor, compozitor, profesor de muzică, mama pianistă, sora – şi ea absolventă de Conservator), acumulând de timpuriu multiple cunoştinţe în domeniu (unii ziceau că aş avea şi puţin talent), aşa că am ales totuşi arta sunetelor. Oportună opţiune! Mă gândesc cu groază că aş fi putut ajunge... doamne fereşte, politician. Fiind un summum al ipocriziei, politicianului profesionist i se solicită capacitatea de a enunţa sincer, cu convingere, exact ideile reprezentând opusul celor pe care le gândeşte. Atunci cum să nu fiu întru totul de acord cu «presarul» Mircea Badea? – sunt un fan al lui şi al spiritualelor sale emisiuni miezonoptice. Sub aspect psihologic, mă împac destul de bine cu mine, am numeroşi prieteni, mă iubesc femeile, colegii. Nu mă plâng, deşi în secret sunt totuşi puţin invidios. Mărturisesc că aş vrea să am energia pozitivă a domnului Piedone (locuiesc în Sectorul 4), clarviziunea şi foamea de dreptate a domnului Tucă (mai ales că acum şase ani am fost premiaţi amândoi în aceeaşi zi de regretatul Ralu Filip) şi charisma sus-numitului Mircea Badea. Ceea ce totuşi mă nelinişteşte în ultima vreme este constatarea de a avea mai mulţi admiratori decât admiratoare. Dacă ar fi să-i fac lui Florian Lungu o urare de ziua sa, i-aş zice «încalecă pe-o şa şi ţine-o tot aşa până la 100 de ani»".
