x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar Astăzi e ziua ta, Florin Brătescu

Astăzi e ziua ta, Florin Brătescu

de Loreta Popa    |    14 Mai 2014   •   00:05
Astăzi e ziua ta, Florin Brătescu
Sursa foto: Agerpres Foto

Pentru Florin Brătescu televiziunea înseamnă tot. Şi-a început activitatea în televiziune şi se poate spune că respiră televiziune. Cariera sa este plină de momente frumoase, de descoperiri făcute din mers, dar şi experienţe mai puţin fericite, din care a învăţat foarte multe. Astăzi, Florin Brătescu îşi sărbătoreşte ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!

“În viaţă m-a ajutat credinţa în ceea ce fac”
Eu cred în ideea de toleranţă, care la noi lipseşte din păcate. Suntem toţi foarte încrâncenaţi, gata să înfigem cuţitul în celălalt
 “A fost un an cu multe speranţe şi multe deziluzii privite, aşa, în plan al politicii interne, dar în acelaşi timp un an bun pentru Antene, ceea ce mă bucură, din punctul de vedere al audienţelor, care au crescut în acest an. În general, Antena şi-a câştigat un loc meritat în media românească. E un post de referinţă în momentul de faţă. În cazul meu, gândindu-mă la tot drumul parcurs de Antenă, acest lucru a fost într-un fel de aşteptat, dar şi o surpriză destul de mare pentru că speranţe au fost dintotdeauna, dar nu întotdeauna am reuşit să ne şi impunem. Din punctul acesta de vedere sunt foarte mândru de ceea ce se întâmplă cu Antena, de evoluţia ei. Nu mai vorbesc de Antenuţe, le-aş spune, care s-au desprins din Antena mamă, mă gândesc aici la Antena 3 care în momentul de faţă are mulţi, foarte mulţi telespectatori şi care s-a impus extraordinar. Toate celelalte posturi care sunt profilate pe diverse teme şi încep şi ele să crească încet, încet şi să devină nişte Antene adevărate. Eu cred în ideea de toleranţă, care la noi lipseşte din păcate. Suntem toţi foarte încrâncenaţi, gata să înfigem cuţitul în celălalt. Marea speranţă o reprezintă faptul că mai e puţin până în decembrie, când lucrurile se vor schimba. Am avut de exemplu o surpriză chiar ieri. Am luat un taxi, nu mă ştia şoferul, nu-l ştiam nici eu, şi tot drumul (am avut ghinionul să fie blocat şi a durat ceva vreme), el nu a făcut altceva decât să-l critice pe Băsescu. Nu avea de unde să ştie ce opinii am eu, cine sunt, ce sunt, dar voia să se descarce. Cam asta este atmosfera generală şi de aici pornesc şi speranţele noastre pentru decembrie.

Ce m-a ajutat să merg mai departe în viaţă? M-a ajutat credinţa în ceea ce fac, pentru că întodeauna am făcut totul cu pasiune. În afară de televiziune nu am făcut nimic altceva în toată această viaţă a mea. Din anul de graţie 1957, de când am intrat în Radio, şi după trei ani, în 1960, de când am intrat în televiziune, asta am făcut.  Acolo am învăţat, acolo mi-am pus toate speranţele, toată priceperea şi străduinţa de a face lucrurile din ce în ce mai bine şi am avut satisfacţia unor emisiuni, la TVR, de referinţă, precum Reflector, pe care lumea era dornică să-l vadă şi aveam foarte mulţi telespectatori. Erau alte condiţii, altă situaţie, calitatea însă rămâne. A fost obiectivul principal, calitatea lucrului pe care îl faci.

Pământul românesc este ceva ce port în suflet şi care practic mi-a dat viaţă şi mi-a înlesnit tot ceea ce am reuşit să realizez. Este greu de conceput că se puteau face anumite lucruri şi în altă parte, probabil că se puteau face, dar există această legătură indisolubilă cu glia. Atmosfera în plan internaţional, deloc favorabilă la care au contribuit şi mulţi cetăţeni români, este creată aşa în jurul României, de aceea eşti uşor jenat când pleci pe afară să spui că esti din România. Preferi să fii de oriunde. Îmi doresc sănătate în momentul de faţă, asta este o condiţie obligatorie pentru a mă gândi încă la perspectivă. Îmi doresc foarte mult, pentru că mă simt parte a Antenei, ca ea să ajungă cât mai sus.

Cu Jurnalul am nişte legături sentimentale pentru că am pornit cam o dată. În momentul în care se încropea Jurnalul Naţional noi începeam să organizăm televiziunea, eram împreună în aceeaşi clădire, beam cafele împreună, stăteam la taclale. Participam la nişte şedinţe comune legate de planuri pentru ziar. Când a fost mai mare, când a fost mai mic, am trăit împreună toate schimbările şi tot ce s-a făcut bun în viaţa Jurnalului Naţional. Aşa că vă mulţumesc că vă gândiţi la mine şi nu mă uitaţi!”

×