x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta, Florin Piersic

3
Autor: Loreta Popa 25 Ian 2013 - 00:21
Astăzi e ziua ta, Florin Piersic Bogdan Chesaru/Intact Images


În privinţa sa, părea oarecum bătut în cuie că toată viaţa va fi june prim. Dar în ceruri era scris să fie scos de pe calea bătută a frumoşilor şi aruncat pe orbita actorilor al căror atu este talentul pur şi simplu. Şi-a lăsat deoparte ambalajul strălucitor ce lua ochii, şi de atunci numele său a rămas pe buzele tuturor, iar căldura inimaginabilă, în sufletele tuturor celor care au cetăţenia română. Şi nu numai. Nu a avut parte de personaje banale, ci de eroi. Sigur pe el, neobosit în a fi mereu el şi mereu altul, dincolo de chipul tăiat în stânca Sfinxului bubuie un talent de o extraordinară mobilitate, care nu s-a împăcat niciodată cu notele singuratice. Pentru el, a fi actor înseamnă o stare permanentă de joc. Parcă e plămădit de mâini divine cu o infinită grijă pentru încărcătura lui dureros omenească, semn al unui artist care-şi iubeşte breasla din care face parte cu infinit respect. Florin Piersic împlineşte duminică 77 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“Trăim din recunoştinţa publicului, a oamenilor care ne-au văzut, ne-au plăcut şi cât de cât ne-au aplaudat”
“Aproape în nici un an, vorbesc foarte serios şi sunt foarte sincer, nu am avut o atât, nu-mi place cuvântul, dar nu am altul, de bogată activitate cum am avut în acest an. Până în ziua de 27 ianuarie, să spunem când din fericire, dar şi dintr-o tristeţe care se adună cu timpul, împlinesc 77 de ani, 7 pentru mine a fost o cifră norocoasă încă de când eram elev, student, aş putea să vă povestesc multe din acestea. 7 este o cifră pentru mine foarte bună. Acum, de data asta, împlinesc 77, cu toate că mi-ar fi plăcut să spun că împlinesc 27 de ani de când am împlinit 50. Asta e viaţa şi merg înainte. A fost  bogat acest an pentru că am avut o foarte mare şi plăcută, nu am spus plină de succes, că nu-mi place cuvântul, perioadă în care am avut spectacole, repetiţii, emisiuni de televiziune. Mă refer la piesa pe care am jucat-o şi o joc în continuare, care se numeşte «Străini în noapte». Piesă adusă de maestrul Radu Beligan de la Paris, unde a văzut-o la Teatrul Marigny, cu Alain Delon, care debuta la 70 de ani în teatru, am mai spus asta, dar repet. Când a văzut-o, domnul Beligan a spus: «Asta e o piesă potrivită pentru Florin». A adus-o, a tradus-o şi eu o joc de patru ani. Ar fi a cincea stagiune, că stagiunea teatrală e până în sfârşit de iunie, după care iulie, august, septembrie şi început de octombrie nu se joacă. E a cincea stagiune de când jucăm, am spus bine jucăm, pentru că acum o am parteneră de scenă pe Medeea Marinescu. Eu nu-mi sărbătoresc ziua pentru că nu mai iubesc aceste, nu-mi place cuvântul iubesc, nu-mi mai plac aceste întâlniri, în fiecare an. Bine că sunt sănătos! De ziua mea, pe 27, seara am spectacol cu «Străini în noapte». Pentru că el a fost vândut în totalitate şi jucăm pentru a 150 oară la Palatul Copiilor, ceea ce este extraordinar într-un oraş ca Bucureştiul, să vină şi să fie sala plină, au hotărât să pună şi un matineu şi m-au întrebat, recunosc, şi am spus da. Cu toate că nu e uşor să joci şi la 16:00, şi la 19:00, dar fiind ziua mea am zis nu că fac un efort, fac din plăcere, pentru că ştiu că publicul vine să mă vadă, nu să dea cu bolovani în mine, ci cu flori. Am avut deplasări, am fost cu piesa «Străini în noapte» la Paris, am fost la Londra, tot cu ea am fost la Toronto, Montreal, Quebec, Bruxelles. La Chişinău am jucat-o de şase ori, iar acum, la 21-22 martie vom juca la Teatrul Naţional «Mihai Eminescu» pentru a şaptea şi a opta oară. Deja am auzit că toate biletele sunt vândute. N-o să poţi tu să cuprinzi în tot articolul ce-ţi spun acum, pentru că m-ai întrebat ce satisfacţii sau ce insatisfacţii am avut în această perioadă şi e mult de povestit. Am fost des chemat să joc în Republica Moldova, des în sensul că am jucat, şi am avut şi un recital pe care l-am pregătit şi pe care l-am şi prezentat în România, povestea vieţii mele artistice bineînţeles. Cum am intrat, de ce am fost la Naţional, cum am ajuns actor, cu proiecţii, cu monoloage, cu poezii, cu poveşti, acest recital se cheamă «Florin Piersic pur şi simplu». Titlul se trage de la recitalul pe care eu l-am prezentat la Iaşi, un succes colosal, şi se chema «Hoinărind printre amintiri», după CD-ul pe care îl am eu cu melodiile lui Dan Iagnov. Am schimbat titlul recitalului din cauza unui articol apărut în «24 de ore», aşa se cheamă ziarul ieşean. Editorialul de a doua zi era numit «Florin Piersic pur şi simplu», semnat de un ziarist foarte cunoscut, Adi Cristi. M-am inspirat din titlul lui. Articolul nu mai spun că e atât de frumos, că el a gustat atât de tare recitalul meu încât a început aşa «Florin Piersic e o minune». La Timişoara am jucat pentru a 19 oară, la Cluj am jucat de 20 de ori, cu sălile pline, piesa place. Publicul e telefonul fără fir. Cea mai bună reclamă e când spectatorul vede piesa şi apoi le spune şi altora: «Mergeţi, bă, să vedeţi piesa aia, că e faină tare! Sunt foarte buni actorii ăia»! Ultima dată când am fost la Chişinău am prezentat la Teatrul «Mihai Eminescu» recitalul meu. Nu pot să spun cum a reacţionat lumea, a fost ceva ce nu am să uit niciodată. Am fost invitat de domnul Alexandru Grecu, preşedintele UNITEM, şi coborând în sală m-am aflat în faţa preşedintelui ţării, Nicolae Timofti, şi a premierului Vlad Filat. Le-am spus: «Domne, aşa de frumos am fost primit peste tot, de când vin eu la dumneavoastră, că sunt pentru a 30 oară aici, încât eu vreau să vă spun ceva, sentimental. Daţi-mi şi mie cetăţenia Republicii Moldova, pentru că eu ţin la dumneavoastră şi vreau să fiu de două ori român! Român în România şi român în Republica Moldova». Nu ştii ce a făcut lumea, ce reacţie a avut sala de 3.000 de oameni. Acum câteva zile am primit răspunsul că s-a hotărât în Guvern şi Preşedinţie să mi se dea cetăţenia în amintirea lui Grigore Vieru, pentru cei care vă iubesc, a lui Păunescu, pentru cei care vă iubesc, în continuare printre care poeţii Nicolae Dabija, Ion Hadârcă, le spun numele ca să-i pomeneşti, pentru că o să trimit ziarul ăsta la ei, în Moldova. Pe 21-22 martie eu voi primi din partea preşedintelui şi al primului-ministru la spectacolul «Străini în noapte» cetăţenia Republicii Moldova. Un lucru care îmi ridică moralul cumva starea, mă bucur, pentru că din asta trăim, din recunoştinţa publicului, a oamenilor care ne-au văzut, ne-au plăcut şi cât de cât ne-au aplaudat.

Am început repetiţiile pentru o piesă care se numeşte «Diavolul şchiop» scrisă de Mona Radu în regia domnului Radu Beligan, care m-a distribuit în rolul principal, piesa fiind despre viaţa lui Talleyrand, ministrul de Externe al lui Napoleon. Una dintre satisfacţiile pe care nu pot să nu o pomenesc e că, în afară de emisiunile pe care le-am făcut şi care au fost primite cu drag şi au avut audienţă, trebuie să spun că am petrecut un Crăciun foarte frumos la Sighetu Marmaţiei, unde au venit colindători copii să mă colinde ştiindu-mă din filmul «Pintea» pe care l-am filmat acolo. Eu când mă duc la Cluj merg la o cabană modestă pe care o am, împreună cu soţia mea, cu Ana Piersic, care mi-aduce bucurii, mă aşteaptă cu drag, mă însoţeşte când e cazul, încearcă să-mi facă zile frumoase, ceea ce este foarte important pentru un om care nu se laudă, dar care din fericire împlineşte 77 de ani!”
Citeşte mai multe despre:   florin piersic

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de