x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Gelu Niţu

0
Autor: Loreta Popa 10 Mai 2011 - 19:40
Astăzi e ziua ta: Gelu Niţu


164714-gelu-nitu.jpgOrice rol devine în atingere cu acest actor, ca-n basmele pe care le citeam în copilărie, aur, materie din cele mai preţioase, o materie densă, grea, scli­pitoare, fascinând ochiul şi neli­niş­tind spiritul cu strălucirea-i misterioasă. Gelu Niţu are o putere cum puţini alţii au. În jocul acestui actor este un farmec dureros, atât de cuce­ritor, încât aduce spectatorul într-o stare de subjugare. Impune doar prin simpla prezenţă, fie că apare într-o reclamă, fie că are un rol de întindere. Gelu Niţu a fost de altfel no­minalizat la Premiul Uniter pentru ireproşabila sa evoluţie în nobilul decăzut din „Casa Zoikăi” şi ar fi meritat pe deplin această distincţie. Gelu Niţu şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.

„În ultimul an am repetat cu Ale­xandru Tocilescu, la Teatrul Metro­po­lis, «Nevestele vesele din Windsor», spectacol care are mare succes de public. La fel şi «Funcţionarii», pus în scenă de Alexandru Mâz­gă­reanu, despre care cred cu tărie că o să fie un regizor de marcă. Tot în regia lui Alexandru Tocilescu joc la Teatrul de Comedie cu mare drag şi cu mare plăcere rolul din «Casa Zoikăi», de Bulgakov. De asemenea, nu pot să nu amintesc de spectacolul de la Teatrul Odeon, «Marchizul de Sade», în regia Beatricei Rancea.

În 1974 am venit la Teatrul Odeon, de la Piatra Neamţ. M-am simţit atât de bine la Piatra Neamţ din toate punctele de vedere, atât artistic, cât şi uman, încât ani în şir după ce m-am întors în Bucureşti

(10 sau chiar 15) mă visam tot acolo. S-au dat multe sfaturi în institut, pentru că orice profesor încearcă să-şi pregătească studenţii pentru viaţa aceasta care nu este deloc simplă, şi unul dintre sfaturile pe care mi le dădea doamna Sanda Manu, căci ea mi-a fost profesoară, a fost: «În meseria aceasta trebuie să ai stomacul foarte tare, trebuie să ştii să înghiţi şi să digeri foarte bine lucruri care nu sunt pe placul tău întotdeauna». Din păcate, Dumnezeu m-a dăruit cu o sănătate foarte bună, nu am a mă plânge, şi sper să mă ţină în conti­nuare şi fiţi cu ochii pe mine, pentru că nu mai am multă activitate, ma­ximum 25 sau 30 de ani. Mă fac să zâmbesc reuşitele prietenilor şi ale celor dragi.

Dacă m-aş întâlni cu Gelu Niţu adolescent, i-aş spune să fie atent să nu mai piardă trenurile pe care le-a pierdut, pentru că a pierdut multe trenuri în viaţa lui. Să se ocupe în paralel foarte serios şi de pian, pentru că are date certe pentru jazz. În afara teatrului nu prea ştiu cum să exist. Am avut şi voi avea încredere întotdeauna în oameni, pentru că de oamenii care nu merită încredere, în general, mă feresc. Îi evit discret. În toată tinereţea mea m-am ocupat cu poezia, dar am renunţat la poezie. Nu m-ar tenta. Niciodată nu am ştiut să mă definesc. Chiar îmi place când alţii îşi dau cu părerea, mai aflu şi eu despre mine.

Nu cred că am o trăsătură definitorie. Cred că sunt mai multe şi nu ştiu ce să aleg. Nu sunt foarte constant nici în manifestări, neînsemnând că sunt labil. Am mai multe faţete şi nu ştiu la care să mă opresc. Încep, sub re­zerva anonimatului, apropo de superstiţiile actoriceşti, cu o importantă actriţă, colegă şi prietenă, o comedie savuroasă în două personaje, care cred că o să vadă lumina scenei prin toamnă, iar pentru partea a doua a stagiunii viitoare la Odeon se pare că mă aşteaptă un proiect generos. Aud că şi la Metropolis voi fi inclus într-un proiect. Mă aşteaptă şi pe mine pensionarea peste doi sau trei ani, dar cred că actorul trebuie lăsat să joace atât cât poate şi cât este agreat şi cerut de public. Publicul hotărăşte când trebuie să se retragă. Nu trebuie obligat să intre la cutiuţă.”

Citeşte mai multe despre:   astăzi e ziua ta...

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de