Astăzi e ziua ta, George Motoi

Actor de mare disponibilitate, un amestec de firesc si elaborare. Interiorizat, dar cuceritor. Un actor care se rupe sfasietor de sine insusi si devine pentru o vreme altul. Lapusneanu al sau nu a fost doar un rol bun, ci o partitura exceptionala pe care a tratat-o ca atare. Modestia sa iesita oarecum din tipare impresioneaza, caci George Motoi ramane un actor pe care aripa gloriei l-a atins fara sa-i deplaseze liniile drepte pe care a mers o viata. Cu talentul sau de o extraordinara mobilitate a cautat acordurile simfonice ale caracterului uman in toate personajele pe care le-a interpretat. George Motoi isi sarbatoreste in curand ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".

"E nevoie de mai multa iubire de neam si de tara"
"A fost un an bun pentru mine. Am primit un premiu foarte important la Festivalul International de Film de la Cluj-Napoca pentru intreaga cariera. O diploma foarte frumoasa, care pentru mine a insemnat o incununare a unor succese valoroase si o recunostinta care mi-au dat satisfactie si in acelasi timp m-au incurajat sa merg mai departe. N-am considerat ca daca este un premiu pentru intreaga cariera o si inchei. In teatru am succes cu doua spectacole pe care le-am pus in scena si le joc. E vorba despre «Puslamaua» a lui Pierre Chesnot, in care joc rolul principal si se bucura de foarte mare succes si am scos si o premiera dupa un text grecesc, o comedie a doi oameni de televiziune la moda la Atena, «Mostenirea norocului» sau «Savarine cu rom» de Thanasis Papathanasiou si Mihalis Reppas. Am avut o satisfactie pentru ca se bucura de succes, vine lumea, or, asta pentru un artist ce poate insemna mai mult.

Sunt bucuros ca am o fata, de la care am doi nepoti care joaca baschet si merg la meciuri. Imi dau telefon si-mi spun ca au bagat ei la cos. Sunt niste bucurii extraordinare pentru mine. Sa dea Dumnezeu ca si anul pe care il incepem sa pot sa-mi continuu seria de spectacole si ce-o mai vrea el. Niciodata nu am planificat nimic, am luat viata asa cum e, am primit de la ea ce a vrut ea sa-mi dea si mi s-a parut un lucru mai onest asa. Regret ca tinerii mei colegi nu se bucura de sansa formidabila pe care a avut-o generatia mea. Pe noi ne-au indrumat foarte atent niste mari oameni de teatru. Am avut regizori foarte buni, Dumnezeu sa-i odihneasca, multi au disparut. Eu am avut norocul sa intru pe mana lui Vlad Mugur, iar la film, pe mana Malvinei Ursianu sau a lui Mircea Veroiu. Acesti oameni intretineau, cultivau, educau, construiau o personalitate actoriceasca. Daca puneau mana pe un talent aveau scopul declarat de a-l duce mai departe. Nu-l foloseau intr-un spectacol si apoi il abandonau. Asa se nasteau marile vedete in teatru si in cinema. Astazi nu mai exista aceasta pedagogie. Lucrurile au devenit putin comerciale, se fac rapid, ca sa ne luam banii repede, si nu mai este acea aprofundare si grija pentru a construi niste creatori interesanti. A disparut pedagogia, spiritul acesta de ceva pozitiv, ceva care este bun, care sa te determine sa te gandesti la mai departe. Au primit asa o transformare toate lucrurile acestea, dar nu spre bine, ci spre rau. Am aceasta amintire buna din trecutul meu. Am avut sansa unor regizori buni care m-au descoperit, m-au luat si m-au dus mai departe, mi-au dat roluri, au vazut cam ce-mi trebuie ca sa surprinda cu mine intr-un spectacol de teatru sau un film. Malvina Ursianu m-a cultivat, am jucat cu ea patru mari filme. Cu Vlad Mugur am avut turnee repetate in strainatate, acest om era un mare animator. M-a format, m-a cultivat, m-a crescut. E mare lucru, or, regizorii de astazi nu vor sa mai faca lucrurile astea si se simte. Gasim tineri foarte talentati, este o generatie cu multe talente, dar nu este suficient.

Poti sa iei cu bucata un actor, poti sa-l cresti. Teatrele nu mai au regizori angajati, acestia sunt liber-profesionisti. Daca ei vad un talent ar trebui sa-l ia. Pun un spectacol la National, au pus ochii pe un actor tanar, ar trebui sa-i dea un rol, sa-l cultive, sa-l duca mai departe. Un rol care sa-i mearga, sa studieze talentul care le-a picat in mana. Lumea vine la teatru, in el am avut peste cinci sau sase roluri, am avut un succes formidabil in strainatate cu «Caligula», cu «Visul unei nopti de vara». Primul rand pentru actori, sa nu se supere regizorii si nici dramaturgii. Actorii se expun. Regizorii, ca si autorii, se exprima prin actori. Noi suntem interpretii lor de fapt, fara noi nu pot exista. Ei nu mai pretuiesc suficient actorul, or, acesta este unealta primordiala intr-un spectacol sau intr-un film. Nu gandesti asa, lucrurile incep sa fie discutabile.

Toate zilele pe care mi le da Dumnezeu sunt frumoase si ii multumesc ca mi le da. Imi spun mereu cine sunt eu, de ce sa fiu sarbatorit? Dar sunt si eu un om. Mie nu-mi prea plac lucrurile acestea. E o anumita varsta cand incepi sa nu mai pui pret pe lucruri din acestea, de sarbatoare. Eu sunt obisnuit sa creez, sa fac ceva, aceasta este marea mea satisfactie. Restul e simplu. O sa ciocnesc cu sotia mea un pahar cu sampanie, ea o sa-mi ofere o sticla de parfum probabil, cand e ziua ei, ii ofer eu. Sunt lucruri care prin repetitie ele devin banale, iar atunci eu nu le mai pretuiesc asa de mult. Am depasit nivelul acesta. Am scris doua carti, acum pregatesc alta. Sa dea Dumnezeu sa fim cu totii sanatosi! Sa primim viata asa cum este, ca nu avem ce face. Speranta moare ultima, de aceea sper ca lucrurile sa aiba o alta vibratie in viitor, sa se faca undeva o lumina, pentru ca traim la aceasta ora un moment foarte dificil. E foarte tulbure totul, trebuie limpezit, trebuie gasita o viziune care sa duca tara aceasta, si pe noi, mai departe frumos, dupa niste criterii morale. Fara ele se duce totul de rapa. E nevoie de mai multa iubire de neam si de tara. Sa nu ne mai entuziasmam atat in fata Occidentului si a globalizarii, tavalugul acesta care ne anuleaza ca personalitate, si sa ne afirmam noi in lume. Sa devenim o veriga intr-un lant interesant, nu al unitatii acesteia. Sa nu mai imitam pe altii!"