Astăzi e ziua ta: Georgeta Stoica

Si-a dedicat peste 25 de ani Muzeului National al Satului 'Dimitrie Gusti'. 'Nu poti sa faci etnografie daca nu esti trup si suflet dedicat acestei ocupatii', spune etnologul Georgeta Stoica. Astazi implineste 80 de ani. Jurnalul National ii ureaza 'La multi ani!'.

'Desi m-am retras oficial de la Muzeul Satului, lucrez. In ultima vreme am publicat o carte in fiecare an. Anul acesta vreau sa fac pentru muzeu un catalog al pieselor de port din zona Muscel si Arges. Am inceput documentarea pentru acest catalog, care este foarte pretentios si care necesita un studiu foarte aprofundat. Nu poti sa faci studii etnografice si de arta populara fara sa cunosti realitatea pe teren, fara sa cunosti colectia foarte bine si apoi sa faci speculatii. Trebuie sa cunosti documentele si evolutia istorica a zonei.

Sa fii etnolog in zilele noastre este intr-un fel mai bine decat pe vremea mea si intr-un fel mai rau. Pentru ca, atunci cand noi faceam cercetarile pe teren, gaseam inca lucruri foarte vechi, gaseam persoane care stiau foarte multe lucruri din trecut, dar nu aveam posibilitatile si bibliografia pe care o are tineretul din ziua de astazi si nici sansa de a calatori ca sa vezi si sa-ti dai seama ca nu poti sa spui despre un obiect ca suta la suta il gasesti numai in Romania. Pentru ca istoria si-a pus amprenta peste tot. Privind in urma, la cariera mea, sunt mandra ca am fost foarte tenace, si in conditiile acelea am reusit sa fac multa cercetare de teren, ceea ce tineretul de astazi nu mai face.

Imi reprosez ca nu am putut, in cartile mele, sa spun cu adevarat intotdeauna ce cred in legatura cu arta populara, cu influentele care au avut loc asupra ei, influenta orasului asupra satului, pentru ca nici o editura nu-mi permitea sa introduc asemenea idei. Incerc, pe cat posibil, acum, sa introduc aceste idei in tot ceea ce scriu. As vrea ca tinerele ge­neratii sa inteleaga ca nu se poate face nimic fara munca, munca si iar munca, fara cunoasterea pa­trimoniului. Fiecare perioada din viata unui om are frumusetea ei si trebuie sa ne bucuram cand suntem tineri de anumite aspecte ale vietii si sa ne bucuram si cand suntem in varsta de anii pe care ii avem, sa-i multumim lui Dumnezeu ca am ajuns aici.

De ziua mea imi este foarte dor de muzeu, de altfel ma duc destul de des acolo si ma simt foarte bine, mai ales cand vad ca muzeul infloreste, ca are un sector nou care arata splendid, imi creste inima cand ma duc pe acolo. In incheiere vreau sa adresez felicitari pentru tot colectivul Muzeului Satului, care, atat in trecut, cat si astazi, munceste si se dedica culturii si civilizatiei romanesti.'