Astăzi e ziua ta: Grigore Leşe

Promoveaza cu seriozitate si profesionalism cultura traditionala, convins fiind de faptul ca aceasta reprezinta un veritabil pasaport cultural, intr-o perioada in care lucrurile par a fi amestecate. "Trebuie sa vorbim aceeasi limba, sa ne straduim sa ne pastram identitatea spre a nu fi confundati mai tarziu cu alte spatii etnofolclorice." Muzicianul Grigore Lese implineste astazi 58 de ani. La multi ani!

"Lumea de astazi nu mai este lumea de ieri. Oamenii s-au schimbat si se schimba pe zi ce trece. Sunt multi smintitori in societate, in toate domeniile, dar mai cu seama in domeniul culturii traditionale, unde lucrurile dezvolta teme care presupun oralitatea. Multi fac pe ne­bunii, ca si cum traditia, datinile, randuielile ar porni de la ei. Exista un paradox in ziua de azi. Daca ma duc la Muzeul Taranului Roman, la Muzeul Satului, pentru a putea vedea lumea taraneasca sau hainele romanesti facute de mama, trebuie sa platesc bilet. Oare reprezentantii acestor institutii, cercetatorii, etnomuzicologii, cand intra in satul romanesc, platesc taxa de intrare? Nu e drept. Ma framanta acest lucru de ani de zile. Eu vin din mediul taranesc, cunosc bine realitatea si, probabil, devin incomod pentru multi dintre colegii din Bucuresti.

Ca de obicei, sunt pe drumuri pentru a sta de vorba cu oameni care mai au in suflet dimensiunea spirituala a satului traditional. M-am intors acum o ora din Maramuresul Voievodal cu cinci episoade extraordinare pentru emisiunea «La Portile Ceriului» de pe TVR Cultu­ral. Studentii mei sunt in sesiune, au trecut cu bine un examen de etnomu­zicologie, deloc usor, si sunt multumit de ei.

Astazi, a fi om de cultura este un mare curaj si o mare aventura.

Pregatesc un spectacol, in premiera, impreuna cu actorul Victor Rebengiuc, care va avea loc pe 26 februarie la Ateneul Roman. Este prima colaborare cu domnia sa si asta ma onoreaza. Vom aduce in atentia publicului poezia lui Ioan Alexandru si muzici stravechi din Transilvania, intr-un spectacol inedit, caruia i-am spus «Lumina lina». Va asteptam cu mare drag si cu speranta ca frigul si zapezile lui Faurar nu ne vor impiedica sa fim impreuna."

Grigore Lese nu se vede apar­tinand altui neam. "Pentru ce fac eu, e obligatoriu sa ai obarsia aici. Cu minte buna sunt multi oameni, dar cu inima buna sunt mai putini. Mu­zica pe care o interpretez eu presu­pune sa ai si minte, si inima. In plus… perseverenta, smerenie, daruire, exigenta."

N-a visat niciodata la premii, fiindca nu reflecta realitatea si nu fac obiectul interesului sau profesional sau artistic. Intotdeauna, Grigore Lese trece cantecul prin filtrul sufletului sau, slobozindu-l in lume simplu, curat, emotionant, creand o punte intre lumea de ieri si cea de azi. "Ma felicit pentru felul de a ma adapta la ceea ce este nou, la ceea ce poate sa intre intr-o competitie culturala, sa stim cat de aproape suntem de formele muzicale si structurile melodice, de centrele creatoare ale lumii. Ma straduiesc sa fiu un model pentru generatia tanara, pe care o apreciez pentru suflul nou ce-l aduce in abordarea culturii, in general. Imi fac mustrari cand daruiesc din inima mea si constat dupa aceea ca nu am fost inteles. E pacat!"

Cantecul l-a insotit pe Grigore Lese din totdeauna. I-a adus bucurie, i-a adus alinare. "La 20 de ani iubeam muzica, la 40 tot asa, iar azi, cand implinesc 58, tot cu muzica ma stampar", marturiseste muzicianul. Cand se afla pe scena, Grigore Lese citeste in sufletele celor care il asculta si nici un cantec nu este la intamplare. Contureaza o lume, rascoleste sentimente, creeaza o stare. Iar publicul il rasplateste cu aplauze necontenite, in semn de pretuire. Insa "nu pe mine e important sa ma iubeasca, ci muzica mea. Daca-mi iubesc muzica, ma primesc pe urma si in sufletul lor. Si de acolo e greu sa ma mai scoata. Daca tot ati pomenit de iubire ascultati ce spun versurile: "Dragostile nu-s curate/ Ca traiesc pana la moarte/ Ori din varf, ori din tulpina/ Tot se tin cu radacina…", adauga Grigore Lese.