Astăzi e ziua ta, Ilie Tănăsache

Nu oricui ii este dat sa fie gazetar. Nu oricui ii este harazita atingerea cuvintelor. Nu oricui ii este menit sa simta gustul noptilor de nesomn in cautarea inspiratiei. Intotdeauna a spus adevarul oricat de tare acesta a deranjat. Nu a lasat in curtea sa prea multe compromisuri, de fapt, n-a fost niciodata prieten cu acestea. Dar si-a inteles perfect calea, si-a acceptat destinul. Cel de depozitar al povestilor intalnite de-a lungul unei vieti deasupra celei obisnuite. Ilie Tanasache, jurnalist si scriitor de mult prea multi ani incat sa-i mai numaram, si-a sarbatorit ieri ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".

"Profesia de publicist si de scriitor mi-a oferit prilejul sa traiesc multe vieti..."
Dintotdeauna "a cunoaste" a fost verbul pe care a vrut sa-l conjuge mult mai des ca aceia din jurul sau. A scris multe si despre multe, iar viata sa mai mult ca sigur ar putea sa fie un roman. "Este o sansa sa ajungi la aceasta varsta. Tocmai am terminat un roman, se numeste «Parola: Scarabeul... albastru». Este un roman politist, al treilea delict in acest gen, caci am mai publicat doua romane politiste inainte. Sper sa apara in acest an. Dupa ce am pus punct am rasuflat usurat, pentru ca am dus pana la capat ce am inceput, desi nu au lipsit obstacolele de genul probleme de sanatate. Relaxandu-ma, am privit in urma nu chiar cu manie... E un drum lung pana la varsta mea si inevitabil aduni nenumarate intamplari si mai bune, si mai rele, asa cum este viata. De unele te bucuri la orice varsta, pe altele ai vrea sa ramana acolo, in uitare. Profesia de publicist si de scriitor mi-a oferit prilejul sa traiesc multe vieti. Pare paradoxal, dar chiar asa este. Vietile a mii de oameni, nu este exagerat deloc, cu care am vorbit in ultimii 50-60 de ani despre ale lor necazuri si bucurii. Unele povesti sunt mai frumoase, mai urate, insa cu siguranta niciodata nu sunt aceleasi. Am trait, de asemenea, si povestea personajelor din cele 28 de carti pe care le-am scris. Vieti cu traiectorii existentiale mai vesele, mai amare. M-am legat vrand-nevrand de toti acesti oameni, de toate aceste intamplari ale lor. La aceasta varsta, vrei, nu vrei esti depozitarul multor intamplari, care te ajuta la scris, iti ofera materia prima pentru noi si noi proiecte. Nu duc lipsa de proiecte, dar pentru mine, si cei de varsta mea, acestea sunt de regula, inevitabil, pe termen scurt, cu speranta, nu cu certitudinea ca vor fi duse pana la capat. Dorinte? Sa fim ceva mai sanatosi eu si toti cei care imi sunt dragi mie. Bucurii? De curand, revista Uniunii Scriitorilor din Galati, Porto Franco, si Biblioteca V.A. Urechia de acolo mi-au oferit un dar, Premiul Opera Omnia. Nu intotdeauna o viata de truda trece neobservata. Nu intotdeauna... Chiar daca nu traim bine, zic sa fie bine... Cine poate sti daca nu asta ar fi calea spre noi eventuale momente aniversare."