Astăzi e ziua ta: Ion Dichiseanu

A dat examen la Politehnica, la Economie Miniera, pentru ca fami­lia dorea sa-l vada inginer. Din 300 de candidati, desi erau 12 pe loc, a intrat al doilea. Numele ii este sinonim cu teatrul, dar si cu filmul. Cariera sa este fara doar si poate una stralucita. Cocheteaza cu muzica de cand se stie, iubeste viata cu toate bucuriile, necazurile, placerile si neplacerile ei, iar cel mai mare defect al sau este ca are mult prea mare incredere in oameni. A fost dezamagit de prieteni, dar tot nu s-a invatat minte, e preocupat de tenis si fotbal. A avut un an mai putin fast, dar a devenit mai pu­ternic, caci "Dumnezeu mi-a dat zile frumoase, sunt intreg la minte, joc in spectacole si filme, oamenii ma iubesc, imi cer autografe". Ion Dichiseanu isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".

"Viata mea e un roman, dar unul de calitate..."
"N-am avut vacanta vara aceasta, mi-am renovat casa, am redecorat-o, mai bine zis. In anul care a trecut am avut si necazuri, si bucurii. Spun necazuri, pentru ca in 4 martie mi-a murit sora, Eugenia, care mi-a fost ca si mama. A fost greu, a trebuit sa ma ocup de inmormantare, iar de probleme in plan sufletesc nu mai spun. La bucurii pot spune ca am reluat cele doua spectacole in care joc, «Pluralul englezesc» si «Scapino».

In general, am bucuria ca sunt bine sanatos. In fiecare an imi sarbatoream ziua impreuna cu cativa prieteni, dar anul acesta nu inten­tionez nimic, din mai multe puncte de vedere. Nu am starea necesara, cred ca nici colegii mei. Din pacate, asta simtim cu totii, si se reflecta asupra mentalului nostru. Cred ca este suficient cat am de lucru acum. Am avut cateva zile de filmare cu Sergiu Nicolaescu, la «Ultimul corupt», unde joc un procuror. In tot palmaresul meu nu aveam nici un procuror. Am jucat de la taran la musulman, Osman Pasa sau Antoniu si Cleopatra si mi-am amintit ca am jucat un judecator la o coproductie in Basarabia, la Chisinau, in 1991, eu eram judecator si Dorel Visan era procurorul. Uite, a venit si randul meu sa fiu procuror. Cam asta a fost activitatea mea. Dar merg inainte, pentru ca e o vorba din batrani care spune ca: «Nu mor caii cand vor cainii!». Nu am rabdarea sa numar niste ani pe care eu nu-i socot ca-i am. Au trecut pe langa mine, iar eu ma simt tot in pleine forme, cum spune frantuzul. Sper sa-mi duc mai departe zilele pe care le mai am si ma simt forever young. Am fost invitat la Televiziunea Romana pentru a fi sarbatorit, si am primit o invitatie si la Ambasada rusa, la o receptie. Apreciez ca m-au invitat. Sunt mai multe lectii pe care mi le-a dat viata. Cu stoicismul, optimismul si tenacitatea pe care cred ca le posed am infruntat lectiile de viata pe care le-am primit. Nu pot spune decat ca viata mea e un roman, dar unul de calitate."