Astăzi e ziua ta: Ionel Mihăilescu

Dincolo de scandura un actor este el insusi, omul, cu decenta si simplitate. Ionel Mihailescu este unul dintre acesti actori despre care vorbim. S-a intalnit intai si intai cu pantomima, arta care valorifica sansa clipei in gestul atat de graitor. Arta tacerii, absenta demonstrativa a Cuvantului. Mai apoi Cuvantul a pus stapanire pe el, facandu-l sa ia decizia de a deveni actor. Si drumul acesta era cel potrivit.

A avut sansa unui profesor exceptional, Octavian Cotescu, a lucrat cu regizori ca Alexandru Tocilescu, Vlad Mugur, Alexander Hausvater, Alexandru Dabija, Dragos Galgotiu, Yuriy Kordonskiy si altii. Si a mai avut o sansa extraordinara. Inainte de a se face distributia pentru filmul "Morometii', profesorul sau, Octavian Cotescu, l-a chemat la clasa pe regizorul Stere Gulea special pentru el. Imediat dupa aceea a fost chemat la Buftea, unde a dat proba pe textul lui Marin Preda. Si rolul din "Buna! Ce faci?' tot la sanse este catalogat. Ionel Mihailescu implineste astazi 53 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!'

"Anul care a trecut a fost minunat. Am lucrat foarte mult, am avut premiere. Deci foarte multa munca. Ne bucuram ca salile de teatru sunt arhipline, si asta de ani buni. Ne bucuram de audienta din partea dragului nostru public din plin. Procesul de repetitie este un proces extraordinar, la care foarte putina lume are privilegiul sa participe sau sa asiste, iar spectacolul in sine din punctul meu de vedere ar trebui sa ajunga un regal. Ma fac sa zambesc linistea casei mele, compania doamnei mele, care de asemenea este actrita, Oana Stefanescu, la acelasi teatru Odeon, catelul pe care il tin acum in lesa si miroase pe colo, pe colo, pisicuta mea, Sushi. Ma incanta si perusul meu galagios. Catelul meu, un bichon maltez, pe nume Puck, este actor cam de o luna in spectacolul lui Alexandru Dabija, «CFR» dupa Caragiale. Este Bubico.

Eram in liceu si la un moment dat am vazut ceva extraordinar, o particica dintr-un numar de pantomima. Dupa trei zile, fara sa ma gandesc, am inceput sa ma misc, am fost autodidact, de la expresie am trecut la actorie, la cuvant. Am facut nenumarate spectacole de acest gen si am si predat miscarea. Am facut parte din ultima promotie a profesorului Octavian Cotescu. Un pedagog exceptional si un actor de asemenea. Pregnant imi vine in minte un om de un optimism extraordinar, cu o putere de lupta pentru viata, care sta intr-o sala de clasa la IATC, iar in fata are masutele pline cu medicamente si se bucura de puii lui, asa cum ne numea el. Facem impreuna, ma plasez in prezent, cele mai importante momente din «Platonov» de Cehov, piesa pe care a si lasat cu limba de moarte sa se monteze la Studioul Casandra pe atunci. Nu obisnuia sa arate cu degetul si nici sa dea sfaturi. Considera ca este o profesiune foarte grea si, in marea lui generozitate, ca el doar deschide un drum si te ghideaza, te conduce cu blandete pe acel drum pentru ca sa ai practic aceasta bucurie a revelatiei descoperirii profesiei, de a face un rol.

Nu stiu sa dau o definitie iubirii, stiu sa iubesc. Cred ca sunt importante iubirea, simplitatea, demnitatea, relatiile cu oamenii. Ca actor ai privilegiul sa-i asculti pe oameni, iar cand ei iti vorbesc inseamna mult. De ziua mea voi petrece singur cu artistul Puck, cu familia mea, caci sotia mea va fi plecata in turneu. Va fi ceva simplu. Astept cu nerabdare acea zi, pe care sper sa o prind (aici ar trebui sa poarte o unda de ironie cuvintele mele asupra a ceea ce se petrece), in care sa vad ca actorul care duce munca pana la spic si inapoi va fi platit regal pentru regalul pe care il ofera.'