x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta, Irina Movilă

0
Autor: Loreta Popa 04 Iul 2014 - 00:23
Astăzi e ziua ta, Irina Movilă Catalina Filip/Mediafax Foto


Irina Movilă este unul dintre diamantele pe care teatrul românesc le etalează cu mândrie de fiecare dată. Însufleţită parcă de o briză delicată, actriţa vibrează la fiecare apariţie pe ecran sau pe scenă, făcându-te să priveşti mai atent ca să găseşti răspunsul la atâtea frământări omeneşti încât să descoperi tot atâtea întrebări nepuse. Irina Movilă are o sensibilitate atât de aparte încât te doare pe tine, ca spectator, îţi transmite şi te contaminează cu vârtejurile sale interioare într-atât încât îţi ia o vreme să te recompui după întâlnirile cu ea. Irina Movilă reuşeşte să surprindă şi cu siguranţă acesta nu e puţin lucru. Ce actor adevărat nu şi-a dorit de-a lungul carierei să treacă prin întreaga gamă a posibilităţilor interpretative? Irina Movilă îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”

“Actoria e ca un strigăt pe care-l simţi înăuntru, în cel mai profund loc al fiinţei tale”
Arta reprezintă pentru ea un punct de sprijin în univers
A intrat la clasa Mircea Albulescu, dascăl atent, exigent şi eficace, care a reuşit să o înveţe să-şi domolească frica. A trebuit de frică (sub ameninţarea că va trebui să părăsească şcoala) să-şi învingă frica. A reuşit să-şi înfrângă timiditatea, emoţiile care o paralizau şi să-şi stăpânească ambiţia. A avut şansa întâlnirii unor profesionişti de excepţie precum regizoarea Cătălina Buzoianu, care a susţinut-o în dorinţa de a o interpreta pe Maşa, din “Pescăruşul”, aşa cum o vedea, o femeie plină de viaţă şi iubire, care nu se resemnează să fie o înfrântă, ci lupta pentru iubirea ei neîmpărtăşită. Sau cu Vlad Mugur a ajutat-o să-şi perfecţioneze vocea, impostaţia scenică şi să o aducă aproape de sonoritatea unui instrument muzical. Arhitectul scenograf Ion Oroveanu i-a stimulat atenţia pentru detaliul costumului şi machiajului, şi asupra semnificaţiei mişcărilor într-un anume costum. De la toţi aceşti dascăli extraordinari a învăţat că arta presupune şi dezinvoltură în marile sacrificii, nu doar aplauze şi flori sub luminile rampei ori ale reflectoarelor de pe platou. “Actoria nu e o profesie. E o chemare. E ca un strigăt pe care-l simţi înăuntru, în cel mai profund loc al fiinţei tale. Actoria e un fel de a exista şi de a învăţa să-ţi trăieşti mai bogat viaţa. Unul din primele caractere dramatice pe care le-am interpretat în Institut, Ifigenia, mie mi-a modificat geografia interioară. Personajele interesante – şi nu cele întâmplătoare pe care le joci fără implicare – se suprapun cu timpul în tine, se decantează şi îţi pot influenţa major sensibilitatea, gândirea, modul de a privi oamenii şi de a acţiona în viaţa ta personală. Mai ales în perioada noastră de formare, avem nevoie de asemenea personaje-reper. Ele ne pot ajuta să ne împlinim şi ca oameni, nu doar ca artişti. Tinerilor de azi, care-şi pierd busola şi plutesc în derivă le sunt mai necesare ca oricând asemenea personaje – semnal de alarmă. Literatura, muzica, arta în general reprezintă pentru mine un punct de sprijin în univers”, recunoştea Irina Movilă într-un interviu.

“Uitându-mă la viaţa mea, mă felicit pentru că n-am obosit să sper că într-o zi voi deveni mamă şi mă mustru pentru greşeli şi pentru că nu am reuşit să mă transform într-o fiinţă socială. «Motorul» care mă face să merg înainte, oricât ar fi de greu, rămâne credinţa absurdă că fiecare pas în plus este o datorie care îţi remodelează şi întregeşte perpetuu fiinţa în faţa lui Dumnezeu. O zi pierdută înseamnă o zi fără copilul meu. Preţuieşte-te! Gestionează-ţi cu grijă revoltele şi nu te irosi încercând să placi celor care nu te plac! Asta i-aş spune adolescentei care am fost. În această lume dezlănţuită încă zâmbesc. Mă luminează şi mă doare candoarea fiicei mele.”


Citeşte mai multe despre:   Irina Movila

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de