Astăzi e ziua ta: Iulia Buciuceanu

Si-a inceput studiile muzicale la Conservatorul din Iasi si le-a continuat la cel din Bucuresti, cu maestrii Jean Ranzescu si Jean Bobescu. In anul II de studiu a fost remarcata pentru talentul sau si a debutat la Opera Nationala Bucuresti, in rolul Ondine din opera "Rusalka”, obtinand un extraordinar succes. Faima sa a depasit granitele Romaniei, remarcandu-se de-a lungul timpului pe scene din Franta, fosta Iugoslavie, Rusia, Finlanda, China, Cehia, Mongolia, Bulgaria... Mezzo-soprana Iulia Buciuceanu implineste astazi 80 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!”

"Am iubit fara masura muzica si personajele pe care le-am interpretat”
"Referindu-ma la realitatile social economice, traiesc prost. Familia, insa, ma ajuta sa trec senina peste tot ce inseamna lipsuri, indolenta, dezinteres fata de oameni sI, in mod special, fata de oamenii de arta.
Gandurile, amintirile, dar in mod special, nepotii mei ma fac sa ma simt tanara si fara griji.
Pasiunea mea pentru muzica a inceput inca din copilarie. Exista in familia noastra! Deja la varsta de 10 ani cantam in cor la Chisinau, la corul mare de la catedrala. Participarea la acest cor mi-a ajutat foarte mult la formarea mea ca artist, la cultivarea muzicalitatii. La varsta de 17 ani am dat admitere la Conservatorul din Iasi, unde am studiat trei ani, iar cand s-a desfiintat m-am mutat la Bucuresti. Aici am debutat pe prima scena lirica a tarii, in Rusalka de Dargomijski alaturi de mari artisti. Pe scurt, cam astea au fost inceputurile. Traind inca de mica intr-un mediu artistic, fara sa vreau m-am indragostit iremediabil de muzica! Pe urma, totul s-a petrecut mult prea repede si am ramas doar cu amintirile.
Oamenii trebuie sa stie ca am fost si sunt un om modest, ca am iubit fara masura muzica si personajele pe care le-am interpretat. Aplauzele si pretuirea publicului, dupa 40 de ani de cariera, la aniversarea mea de 80 de ani, sunt cea mai impresionanta dovada de iubire.
Matei si Maria, nepotii mei, sunt implinirea mea suprema! Iar cel mai mare regret este ca George, sotul meu nu s-a putut bucura de ei!
La 20 de ani, iubeam muzica, la 40 de ani o iubeam de doua ori mai mult, iar acum iubesc VIATA. Nepotii mei care ma tin in viata.
Cele mai frumoase amintiri, pe care le-as retrai oricand sunt casatoria cu George, sotul meu, nasterea fiului meu Mihai si fericirea de a-mi cunoaste nepotii.
Mi-e dor de toti oamenii dragi pe care i-am pierdut si de marile momente de glorie din cariera mea.”