Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Televiziunea... drumul la care nu visam!"
"Cine sunt? Cea din ochii părinţilor mei, cea din ochii bunicii, cea din ochii bărbatului care mă iubeşte, cea din ochii oamenilor care mă privesc şi ascultă, cea din ochii prietenilor, cea din ochii motanului meu şi... dincolo de lume, cea din ochii mei, pe care am grijă s-o pot privi zilnic în ochi fără remuşcări", mărturisea Iuliana Tudor. Astăzi îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Ziua mea... pot spune asta despre oricare zi pe care o trăiesc. Dacă e ceva care-mi face ziua, nimic nu se compară cu perspectiva uneia singure, în care să nu am nimic de făcut! Mă urmăreşte de ceva vreme gândul că am devenit la rândul meu o maşinărie care se încăpăţânează să facă tot mai mult, să alerge tot mai mult. Ce bine însă că în meseria mea cel care face diferenţa este totuşi telespectatorul. Dincolo de asta însă tânjesc după zile în care să pot fi numai cu mine, să mă opresc pur şi simplu din goana asta după nimic şi să văd cât de norocoasă sunt. Mi-e dor de ziua în care am împlinit 18 ani. Am petrecut-o stând pe o bancă, în centrul Ploieştiului. Ore în şir. O minune de zi!"
"M-ai întrebat cine sunt. Asta sunt. Un om norocos. Cu o parte de viaţă care este numai a mea şi cu ce se vede la televizor şi rămâne pentru mine cea mai tare profesie din lume. Adrenalina pe care o dă numai televiziunea făcută în direct este motorul pentru ceea ce sunt şi eu în meseria asta. Pot spune că sunt exemplul perfect al unei întâmplări fericite care, iată, poate alege pentru un om drumul la care nici măcar nu visa. M-am prezentat la un concurs şi aşa a început relaţia mea cu Televiziunea Română. Am învăţat în aproape zece ani de când trăiesc povestea asta că trebuie să crezi foarte tare în ceea ce faci şi spui pentru ca meseria să nu te trădeze. Cât timp există treaba asta pe care cei mai mulţi o numesc Pasiune ai şansa de a face diferenţa într-o zi!"
MĂ ÎNCĂPĂŢĂNEZ SĂ VISEZ!
Ce am mai învăţat în anii aştia? Să cred în instinct, nu m-a înşelat niciodată, să nu uit nici o clipă că telespectatorul este primul meu evaluator şi cel mai important, să mă încăpăţânez să visez, să mă feresc de proşti şi de amatori (din păcate, tot mai mulţi), să nu uit că drumul acesta durează atât cât trebuie să dureze şi că punctul final vine atunci când ţi-au secat resursele reinventării. Atunci se termină cu adevărat. Şi asta decid tot cei de-acasă."
