Astăzi e ziua ta, Laurenţiu Damian

Regizor, scenarist şi teoretician al filmului, Laurenţiu Damian este Doctor Magna cum Laude în cinematografie şi media, profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografie şi, mai nou, preşedintele Uniunii Cineaştilor din România. Mi s-a părut aproape nereală tandreţea şi blândeţea cu care îi întâmpină pe cei care vin în biroul său de la UCIN. Se adresează omului din faţa sa într-un fel care-i ajunge acestuia drept la inimă. Cum să nu respiri uşurat când descoperi că încă mai există oameni cu O mare, cărora le pasă? Am intuit sufletul, dar şi înţelepciunea inimii sale admirând timp de un sfert de oră, cât am aşteptat ca să intru în biroul său, puterea fascinantă de a rezona cu ceilalţi. Atunci am înţeles că nu este totul pierdut şi mi-am amintit de vorbele lui Nichita, uriaşul nostru poet: “Bătrâne, îţi dedic un poem. Am să-l spun în aer, să nu-l scrii, astfel cuvintele or să se risipească în aer şi poemul o să rămână numai al tău”. Laurenţiu Damian este un asemenea poem. Autor a numeroase filme documentare, articole, editoriale şi studii de film, Laurenţiu Damian împlineşte poimâine 58 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Să avem grijă de artişti!
“Din represalii vine creativitatea”
“Acum un an am preluat preşedinţia UCIN şi sigur că, odată cu o vârstă, adică 58 de ani, vine şi un moment de bilanţ. Bilanţul îl poţi face în fiecare an. Bilanţul uneori te mulţumeşte, alteori îţi dă sentimentul că n-ai trăit degeaba. În acelaşi timp, bilanţul te şi ambiţionează, pentru că te gândeşti ce vei face în continuare. Este probabil un mod al meu de a trăi, pentru că pot să spun că am primit un dar de ziua mea. Filmul despre un mare artist, Ion Nicodim, a fost selectat la Montreal, o competiţie în care intră 27 de filme din toată lumea. A fost un dar absolut neaşteptat. Eu am intrat o dată în competiţie la Montreal cu filmul «Coloana infinitului», sau «Lecţie despre infinit», după care am fost în diverse zone paralele festivalului, precum «Caruselul», «Maeştri». Acum este a doua oară când intru.

La Uniunea Cineaştilor aştept cu mare nerăbdare, se montează şi va fi dată pe post, la TVR2, Gala UCIN, care a avut loc la Ateneu, un adevărat spectacol. Peste câteva zile, chiar în perioada de dinainte şi după ziua mea, noi sărbătorim un mare cineast, e vorba de Sergiu Nicolaescu, unul dintre cei mai importanţi regizori din România, şi nu sărbătorim evenimente adiacente, adică evenimentele care ţin de cu totul altceva pe noi chiar nu ne interesează. Va fi o expoziţie de fotografie şi de afiş, pentru că Sala de marmură a devenit o simeză, acolo practic vor expune artişti plastici. Este o criză foarte mare de spaţii unde oamenii să-şi expună lucrări de referinţă, şi având în vedere că facem parte din ANUC, Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori, am vorbit cu preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici şi vom avea expoziţii. Pregătim în zona aprilie-mai Premiile Uniunii Cineaştilor, care vreau să fie ca un fel de spectacol şi cu puţin teatru, cu muzică, artă plastic, pentru că filmul, nu e aşa, este o combinaţie între multe arte, a şaptea artă. În general, sunt planuri mari.

Ce vreau să spun însă! Îmi doresc să rămân un om modest, un om normal, şi dacă am intrat într-o poveste care înseamnă UCIN, care are 1200 de membri, să-mi dea Dumnezeu forţă să pot să am grijă măcar de treisferturi din ei. Sunt oameni care pleacă la festivaluri, dar sunt şi oameni bolnavi şi suferinzi. Trebuie făcută o medie în care să ajuţi şi să finanţezi şi destine care nu s-au împlinit, dar să fii alături şi de cele împlinite. Noi am finanţat anul trecut majoritatea festivalurilor importante din România, am trimis oameni în străinătate, care aveau filme în competiţie, demn şi civilizat, nu dându-le o firfirică. Pentru că umilinţa pentru un artist este aproape de două ori mai mare. El are un anume tip de sensibilitate şi atunci suferinţa, manifestată sau nu, este mai specială. Trebuie să avem grijă. Toată lumea spune «Să avem grijă de artişti!» Hai, până la urmă să avem grijă! UCIN se poate lăuda că, în sfârşit, are o editură şi vor ieşi cărţi de specialitate, importante, sper să fiu sănătos şi cei 58 de ani să nu-i simt cum poate alţii îi simt, să ne bucurăm de film, de actul de creaţie, că vin spre noi tot mai mulţi oameni care vor să se înscrie în această uniune, care cred eu, e de prestigiu şi caracterizează bine filmul de astăzi.

Am timp şi de studenţi, sigur că da. Mărturisesc că nu mai am timpul de altădată, dar deja sunt într-un an terminal şi mă caută ei pe mine, nu-i mai caut eu pe ei. Vă aşteaptă mari surprize de la generaţiile care ies acum din UNATC şi în zona de Actorie, şi de Imagine şi de Regie. Noul val nu e o întâmplare. Va veni încă un val şi încă un val, chiar dacă se fac filme minimaliste, chiar dacă nu sunt bani, există o creativitate extraordinară. Am venit la un festival studenţesc de la Munchen unde studenţii aveau toate condiţiile, dar care îmi spuneau: «Da, domnule profesor, dar dumneavoastră aveţi nişte studenţi cu o creativitate extraordinară». Din represalii vine creativitatea, dintr-un moment în care simţi că nu ai banii care ţi-ar trebui şi încerci să găseşti o formulă, să te salvezi într-un fel şi crezi în filmul tău!” Loreta Popa