Astăzi e ziua ta: Lucian Boia

Unul dintre cei mai cunoscuti istorici contemporani, director fondator al Centrului de Istorie a Imaginarului, prof. univ. dr Lucian Boia, implineste maine 68 de ani. Jurnalul National ii ureaza 'La multi ani!'.

'Scriu carti, cam asta este activitatea mea principala, si nu de ieri de azi, ci dintotdeauna, cam asta a fost pe primul plan. Scriu o carte, cand o termin, ma apuc de alta. Deocmadata lucrez la o noua editie, a aparut acum trei luni, cartea mea, «Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950», acum fac o noua editie, cu completari in diversele capitole ale lucrarii si de asemenea cu un grupaj de ilustratii. Pe de alta parte, impreuna cu un fost student al meu, pregatim o carte interviu, imi povestesc viata si opera, raspunzand la intrebarile lui, o carte care o sa apara peste cateva luni, la Editura Humanitas.

De cand eram mic copil am vrut sa fac istorie si nu m-am indepartat niciodata de acest gand. Sigur ca a contat si atmosfera din familie, biblioteca mare a bunicului meu, cu carti de tot felul, de pe la 1800-1900, o casa de pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, unde mergeam vara, la Campulung Muscel, unde erau tot felul de lucruri vechi, din jurul anilor 1900, erau tot felul de ziare, reviste, carti, almanahuri. Nu pot sa nu o amintesc pe mama mea, care a lucrat intr-un domeniu apropiat, acela al literaturii romane vechi, era specia­lista in scrierea chirilica, a lucrat la arhivele statului, la manuscrisele Bibliotecii Academiei, deci si prin ea mi s-a infuzat un interes deosebit pentru istorie, si, mai ales, prin modul in care ea a inteles sa fie alaturi de mine in aceasta alegere a mea, pentru ca foarte multi s-au mirat cand am ales istoria.

Mama m-a sustinut mereu, si inainte, si dupa, in acest proiect al meu de a deveni istoric. Toate acestea au contat foarte mult, atmosfera asta de 1900, ca sa spun asa.

Cel mai mult pe lumea asta iubesc libertatea, li­bertatea mea si a celorlalti, toata viata am incercat sa fiu un om liber si sa explorez caile care mi s-au parut semnificative ale istoriei, sa-mi spun punctul de vedere fara sa sovai, chiar daca corespundea sau nu opiniei curente, de multe ori de aici au aparut si polemici. Cred ca sunt un om liber si ma consider un om sincer, in ceea ce spun si ceea ce scriu.
Studentilor mei incerc sa le transmit ideea ca istoria se poate face in multe feluri, ca e nu este o simpla rememorare a trecutului, ci este un dialog permanent intre prezent si trecut, asa incat presupune din partea istoricului multa imaginatie, spirit creator.

Am scris «Romania, tara de frontiera a Europei». Cred ca Romania este o tara foarte interesanta, fiindca se afla la rascruce de drumuri in Europa, Romania priveste atat spre Balcani, spre Europa Rasariteana, cat si spre Europa Centrala, asa incat, este, intr-un fel, o sinteza europeana, e o tara cum nu sunt celelalte, fiecare tara isi are profilul ei specific, iar profilul Romaniei este foarte complex.
O istorie «libera», fara sa fie presata de interese politice se poate scrie si este de dorit sa se scrie numai o asemenea istorie, insa ceea ce nu se poate scrie este o istorie detasata de prezent, si nu ma refer aici la interese politice, este ceva prea brutal si vulgar, dar istoria se scrie din perspectiva prezentului. O istorie rupta de contemporaneitate nu ai cum sa scrii. Insa trebuie sa scrii o istorie onesta, o istorie care sa nu fie prizoniera ideologiilor si mai ales a jocurilor politice.

Sunt multumit ca am ajuns sa public un numar de carti destul de important, intr-o gama de subiecte foarte variate, in general mi-am indeplinit obiectivele cu privire la problemele pe care am vrut sa le cercetez, si sunt foarte multumit ca aceste carti, sau macar unele dintre ele, au avut succes, chiar un succes apreciabil atat la public, cat si la critica. Cred ca mi-am realizat cariera de istoric. Daca regret ceva este faptul ca am parcurs toata epoca comunista, sunt nascut in ’44, am prins comunismul din primele momente, incepand cu copilaria, scoala, facultatea si apoi o buna parte din cariera. Sigur ca, daca as fi trait intr-o societate libera, cariera mea ar fi fost mult usurata, mai ales pentru un om atat de dornic de libertate ca mine si pentru un om care iubeste ideile neconformiste, regimul comunist a insemnat o frana, o oprimare.

Ma simt tanar, dar anii sunt destul de multi, asa incat gandurile mele nu pot fi intru totul optimiste, dar, pana la urma, conteaza tineretea spi­rituala, si sper sa mai functioneze in ceea ce ma priveste.'