Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De 17 ani este profesor de canto la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, după o carieră strălucită. La această vărstă işi doreşte să fie sănătoasă pentru a-şi putea ajuta studenţii să aibă rezultate strălucite. Astăzi, Maria Nistor-Slătinaru işi aniversează ziua de naştere.
"Am o spaimă de singurătate"
De 17 ani este profesor de canto la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, după o carieră strălucită. La această vărstă işi doreşte să fie sănătoasă pentru a-şi putea ajuta studenţii să aibă rezultate strălucite. Astăzi, Maria Nistor-Slătinaru işi aniversează ziua de naştere.
"Chiar de copil am simţit că destinul meu inseamnă artă de mare succes. La noi in familie toţi au căntat, chiar dacă eram o familie modestă. Părinţii mei au avut voci foarte frumoase şi fraţii mei de asemenea. După ce am inceput să fac o şcoală tehnică, am renunţat şi am intrat la Conservatorul din Iaşi, unde m-am născut. Am terminat Conservatorul la Bucureşti. Am luat multe premii internaţionale şi am intrat la Opera din Bucureşti in repertoriul greu de soprane, iar din â71 am avut turnee individuale. Căntam şi in ţară, şi in străinătate. Am iubit vocea Renatei Te Baldi şi a Mariei Callas.
Vocea mea este un dar de la Dumnezeu, dar anii de studiu i-au adăugat prin perseverenţă, muncă, tenacitate, seriozitate acea perfecţiune de interpretare. Sunt inaintea sesiunii de examene şi am 14 studenţi la clasă. Am format nişte tineri interpreţi foarte valoroşi care circulă prin toată lumea. Asta inseamnă că am făcut ceva, că pot să ofer copiilor din experienţa pe care am acumulat-o in anii de carieră. Este un cadou frumos pentru mine la această aniversare.
Cel mai căntat rol al meu a fost «Tosca» de Puccini, aproape 300 de spectacole. Toate rolurile le-am iubit, dar cu acesta am avut cele mai multe oferte. Un succes maxim la care am avut mare bucurie şi la care am lucrat cu plăcere a fost debutul american, la San Francisco Opera, in opera «La Gioconda». Sunt ingrijorată de fenomenul de neglijare a importanţei culturii, a muzicii de operă şi in general a vieţii culturale in ţara noastră. Cel mai mult mă ingrijorează abundenţa de artă de proastă calitate. Este o linie generală in Romănia. Cea mai mare bucurie a mea acum sunt rezultatele pe care mi le dau studenţii mei. Vreau să-i ajut să facă o carieră, ceea ce se realizează foarte greu in Romănia.
Regret că nu am rămas in străinătate. Am fost prea legată de această ţară şi de familia mea şi am avut tot timpul dorinţa de a mă intoarce acasă. Am o spaimă de singurătate pentru că imi iubesc familia şi am vrut să ii am in jurul meu. Dacă aş avea şansa să o iau de la capăt cred că m-aş organiza mai bine, astfel incăt să am un copil. Pentru mine este o durere foarte mare. Din cauza meseriei am amănat mereu acest capitol.
Ar fi trebuit să muncesc mai mult, să nu fiu atăt de legată de familie şi mereu să mă sacrific pentru ea. Rămănănd in străinătate din tinereţe aveam mai multe şanse şi ajungeam, poate, pe alte vărfuriâ¦"
PĂRERE DE RĂU
"Ar fi trebuit să muncesc mai mult, să nu fiu atăt de legată de familie şi mereu
să mă sacrific pentru ea. Rămănănd in străinătate din tinereţe aveam mai multe şanse şi ajungeam, poate, pe alte vărfuriâ¦"
Maria Nistor-Slătinaru - artist liric, prof. dr.
