Astăzi e ziua ta: Marian Râlea

Înzestrat cu un uriaş talent şi pentru comedie, şi pentru dramă. Un har special şi pentru scenă, şi pentru marele ecran, şi pentru televiziune. Marian Râlea va rămâne însă pentru totdeauna, vrea sau nu vrea, Magicianul. Generaţii de copii au crescut urmărindu-l, iar de sub aripile sale ocrotitoare şi-au luat zborul copii cu talent, astăzi actori la rândul lor. A reuşit să-şi lase chipul să treacă de la linişte la furie, de la seninătate la tulburare şi uimire, de la şoaptă la urlet tragic. Marian Râlea îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează la mulţi ani!

“În fiecare an am sperat să fie mult mai bine decât în anii care treceau. Aşa că, sperând că lumea o să fie mai bună şi că nu o să fim puşi în situaţia să ne uităm urât unul la altul, în acest sfârşit de an îmi doresc din tot sufletul ca anul viitor să fie mai bun decât toţi cei pe care i-am trăit până acum. Ziua de 20 decembrie, după ce am părăsit casa părintească, a fost o zi în care mie mi se părea că muncesc mai mult ca oricând, aveam spectacole, filmări, repetiţii. Doar când am împlinit 50 de ani am reuşit să ajung, de ziua mea, acasă la mama. În acest an nu pot să stric tradiţia, aşa că astăzi voi fi la repetiţiile de la Teatrul Bulandra. Sigur că am un regret, acela că a mai trecut încă un an. Poate a fost un an cu succese şi cu împliniri, dar o să am sigur bucuria ca în anul care vine să mă gândesc la ce nu am făcut bine în 2010. Şi evident la ce mi-a reuşit.

Dacă ar fi să mă întâlnesc brusc cu adolescentul Marian Râlea, deşi ştiu foarte bine că iubeşte teatrul şi meseria de actor, deşi ştiu că pentru el viaţa este teatrul, l-aş ruga să înţeleagă cât mai devreme că teatrul nu este viaţa. L-aş lua deoparte şi i-aş spune: «Băiete, nu fă greşeala pe care am făcut-o eu, încearcă să ai o viaţă în afară de meserie». Dacă mi-am dorit un rol şi nu am apucat să joc? Sigur că mă aşteptam la această întrebare de mult. Ei bine, dacă acum m-ar întreba cineva ce rol mi-ar fi plăcut în viaţa mea după atâţia ani şi nu am reuşit să-l joc atunci, răspunsul e unul singur – mi-ar fi plăcut să-l joc pe Harry Potter. Am sărit nişte etape şi am trecut direct la Magicianul cel mare. Păi, actoria este o meserie foarte grea şi, atunci când te apuci de ea, când o începi, trebuie să fii serios până la capăt. Asta mi-au spus profesorii mei, i-am ascultat o viaţă şi îi voi asculta în continuare. Tot timpul! În primul rând că este o comunicare de la suflet la suflet şi întotdeauna plânsul lor se transformă în râs şi atunci nu ai ce face, plângi cu ei şi râzi cu ei. Dacă cineva crede în Săgetător, atunci poate merge cu el sau alături de el fără să aibă vreo teamă. O spune un Săgetător cu ascendent în Săgetător.”