x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar "Astazi e ziua ta..." – Maricica Puica

"Astazi e ziua ta..." – Maricica Puica

de Roxana Vintila    |    29 Iul 2008   •   00:00
"Astazi e ziua ta..." – Maricica Puica

"Mi-am dorit dintotdeauna sa fiu prima"
A indragit de mica sportul... si mai ales ii placea sa alerge. Asa se juca tot timpul in jurul bojdeucii lui Creanga. Fosta glorie a atletismului romanesc, Maricica Puica, implineste astazi 58 de ani.



"Mi-am dorit dintotdeauna să fiu prima"
A îndrăgit de mică sportul... şi mai ales îi plăcea să alerge. Aşa se juca tot timpul în jurul bojdeucii lui Creangă. Fosta glorie a atletismului românesc, Maricica Puică, împlineşte astăzi 58 de ani.

"Ca să vorbesc despre mine, trebuie să încep mai întîi cu... amintirile din copilărie. Cîmpul din spatele casei noastre, de la Iaşi, era locul în care tot timpul ne jucam. Participam la fel de fel de «competiţii».

Mi-am dorit dintotdeauna să fiu prima.... Chiar şi cînd mergeam să cumpărăm ceva şi părinţii ne promiteau un tub de bomboane, eu trebuia să cîştig întotdeauna. A urmat apoi Şcoala Generală, unde participam la diferite concursuri. Aşa m-a descoperit profesorul Ion Puică, cel care mi-a devenit şi soţ. Probabil că a crezut în mine din primul moment. S-a ţinut de capul meu, şi apoi... m-am ţinut eu de capul lui! De aici a plecat dragostea de sport. Cine mi-a influenţat cariera? Cu siguranţă Lia Manoliu. Îmi amintesc un episod din clasa a şaptea cînd am mers cu şcoala la Casa Sindicatelor, unde Lia Manoliu a ţinut un discurs. În timp ce vorbea pe acea scenă luminată... mi se încreţea pielea pe mine. Ne povestea despre cariera sa, despre cum a ajuns pe treptele cele mai înalte ale sportului. Am înţeles că numai prin muncă poţi ajunge la performanţă.

Sînt ambiţioasă, dar totodată mă consider un om bun. Sigur că nu poţi sta la nesfîrşit ca cineva să te umilească fără să faci nimic. O dată cu trecerea timpului poate că am devenit mai tolerantă, dar mă doare cînd cineva jigneşte un om mai simplu sau mai sărac. Îmi place să ajut oamenii şi o fac din tot sufletul.

Am iubit dintotdeauna muzica populară. Trebuia să aleg, la un moment dat, între cele două. Probabil că Dumnezeu mi-a îndreptat paşii spre sport ca să rămîn în final cu bărbatul iubit. Profesorul Ion Puică a fost cel care m-a ajutat să-mi îndeplinesc visul...

De foarte multe ori am fost tentată să renunţ la cariera mea, nu din cauza muncii, ci din cauza unor oameni «binevoitori» din domeniul sportului. Chiar dacă ei trebuiau să te ajute şi să te încurajeze, în realitate te descurajau pentru a-ţi lua locul. Împlinirile mele sînt în primul rînd medaliile olimpice, visul suprem al fiecărui sportiv. O altă împlinire... am fost prima sportivă care a cîştigat o maşină Mercedes. Se întîmpla la New York. M-am bucurat că, deşi nu aveam nici o tangenţă cu familia Ceauşescu, am reuşit să obţin aprobare să aduc maşina în ţară.

Singurul lucru pe care îl regret, probabil că aşa a vrut Dumnezeu, este acela că nu am un «bebeu’», deşi iubesc enorm copiii. După ce au trecut atîţia ani îmi doresc să fim sănătoşi, să ne bucurăm cu adevărat alături de cei dragi, de ceea ce am realizat."

×
Subiecte în articol: calendar