Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Mi-am amânat nemurirea…"
Mihaela Nicola, specialist PR, împlineşte în curând 41 de ani. La mulţi ani!.
Desen de Romeo Răileanu
"Împlinesc 41 de ani şi nu văd în oglindă semnele zilelor grele şi nopţilor de nesomn. Nici la introspecţie nu descopăr urme adânci pe care să le fi lăsat ultimele două decenii. Sunt mult mai bogată sufleteşte decât în studenţie şi sunt la fel de tânără cu mintea, cu visele, cu emoţiile şi cu aşteptările de la viaţă. Secretul care mă face să merg mereu înainte constă în aceea că nu mă uit niciodată înapoi. N-am lăsat în urmă nici sacrificii pe care să le resimt, nici compromisuri care să mă jeneze. Dorm cinci ore pe noapte şi le extind activ pe celelalte. N-am muncit niciodată mai puţin de 12 ore pe zi şi n-aş şti să trăiesc sedentar, comod, răsfăţat în rutină. Mă îmbăt cu energia oamenilor din jur, mă înfrumuseţez cu minţile lor creatoare şi încerc în fiecare zi să fiu un om mai bun. Mă cert pe mine pentru lipsa de răbdare, pentru cât sunt de neiertătoare şi de aspră în a pune condiţii. Ş-apoi mă mângâi cu gândul că las în urmă oameni frumos modelaţi profesional, că prietenii mei au împrumutat din valori şi au preluat de la mine puterea de a înălţa mereu ştacheta. Ce am învăţat cel mai valoros până acum? Că norocul ţi-l desăvârşeşti cu mâna ta şi că puterea e magică atunci când stă camuflată sub tăceri. Ce-mi place cel mai mult? Bărbaţii deştepţi, femeile frumoase şi cappuccino cu spumă de lapte. Ce-mi displace cel mai mult? Oamenii frustraţi şi ciocolata amăruie. Dacă aş avea putere de inventator al lumii, aş obliga prin decret oamenii să zâmbească dimineaţa. I-aş desena astfel încât să presare câte o vorbă bună în fiecare frază, să admire nemărginit împlinirile celorlalţi şi să nu ştie ura. Mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume mai frumoasă, în care să nu existe energii distructive şi în care războaiele să fie numai subiect de poveste. Cu ce mă mândresc cel mai tare? Cu faptul că am făcut fiecare lucru la timpul lui; mi-am ascultat bunicii în anii preşcolari, am citit atunci când se forma bagajul de instruire, mi-am făcut prieteni atunci când nu exista riscul pierderii lor, am învăţat atunci când conta coroniţa, am preluat grija familiei atunci când părinţii nu mai aveau puterea de a răsturna universul pentru noi şi am început să construiesc atunci când au mijit zorii prefacerilor profesionale. Am trecut cu indiferenţă pe lângă idilele adolescenţei şi am iubit atunci când m-am copt îndeajuns sentimental. Am iubit abia atunci când am descoperit că există o singură iubire pentru o viaţă. Mă cert pe mine pentru neîmpliniri şi foarte rar pe ceilalţi. Ascult mai mult decât vorbesc despre mine. Judec aspru, dar am deprins îngăduinţa. Ce urare mi-aş face eu de ziua mea? Să mă iubească Dumnezeu şi să repare în locul meu ceea ce am lăsat neîmplinit în urmă!"
