Astăzi e ziua ta... Mihaela Nicola!

Este autoarea primului manual de relaţii pu­­bli­ce din România, dar şi autoarea volumului de succes "Pe tocuri". În curând, Mihaela Nicola, specia­list PR, îşi va sărbători ziua de naş­tere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".


"Aş obliga oamenii prin decret să zâmbească dimineaţa..."
"Iarna... de acum şi dintotdeauna... un sezon frumos în care oamenii îşi concentrează efortul spre a oferi daruri frumoase celor din jur. Urmează câteva zile în care oferim celor dragi timpul nostru, momentele de tihnă, de linişte, de regăsire. E perioada cea mai frumoasă a anului... Acum... mă simt mult mai bogată sufleteşte decât în studenţie şi sunt la fel de tânără cu mintea, cu visele, cu emoţiile şi cu aşteptările de la viaţă. Secretul care mă face să merg mereu înainte constă în faptul că nu mă uit niciodată înapoi. N-am lăsat în urmă nici sacrificii pe care să le resimt, nici compromisuri care să mă jeneze. Mă îmbăt cu energia oamenilor din jur, mă înfrumuseţez cu min­ţile lor creatoare şi încerc în fiecare zi să fiu un om mai bun.

Mă cert pe mine pentru lipsa de răbdare, pentru cât sunt de neiertătoare şi de aspră în a pune condiţii. Ş-apoi mă mângâi cu gândul că las în urmă oameni frumos modelaţi profesional, că prietenii mei au împrumutat din valori şi au preluat de la mine puterea de a înălţa mereu ştacheta. Sunt un Capricorn ambiţios, care cons­truieşte în fiecare zi câte ceva. Îmi ofer doar secunde pentru a visa; minutele, orele, zilele sunt active, sunt alocate «construcţiei» către ideal.

Dacă aş avea putere de inventator al lumii, aş obliga prin decret oamenii să zâmbească dimineaţa. I-aş desena astfel încât să presare câte o vorbă bună în fiecare frază, să admire nemărginit împlinirile celorlalţi şi să nu ştie ura. Cu ce mă mândresc cel mai tare? Cu faptul că am făcut fiecare lucru la timpul lui; mi-am ascultat bunicii în anii preşcolari, am citit atunci când se forma bagajul de instruire, mi-am făcut prieteni atunci când nu exista riscul pierderii lor, am învăţat atunci când conta coroniţa, am pre­luat grija familiei atunci când părinţii nu mai aveau puterea de a răsturna universul pentru noi şi am început să construiesc atunci când au mijit zorii prefacerilor profesio­nale. Am trecut cu indiferenţă pe lângă idilele adolescenţei şi am iubit atunci când m-am copt îndeajuns sentimental. Am iubit abia atunci când am descoperit că există o singură iubire... pentru o viaţă. Pentru mine, lucrul cel mai important este să laşi în urmă ceva ce-ţi poartă numele... Cred mult în zicala conform căreia un om valoros este acela care pe durata vieţii a desăvârşit o casă, a sădit un pom, a scris o carte şi a făcut un copil..."