Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Stăpân pe domeniul efemerului..."
"Fiecare clipă are farmecul şi valoarea ei dacă ai puterea să le descoperi. Şi dacă nu pare chiar atât de interesant, au grijă alţii să devină". Mihai Bisericanu împlineşte astăzi 47 de ani.
Desen de Romeo Răileanu
"Cred în mine, în ceea ce pot face cu ajutor de Sus, de Undeva, ajutor care, da, apare atunci când ai mai multă nevoie. Destinul are harta lui, pe care te plimbă indiferent de reţinerile tale, şi până la urmă se întâmplă ce trebuie să se întâmple. Nu spun că nu am putea influenţa acest lucru! Dar mi s-a întâmplat de multe ori să mă tragă Ceva sau Cineva de mânecă. Eram într-un turneu în Kotor (Muntenegru) şi fără nici un gând am pornit-o într-o duminică dimineaţă să mă plimb prin vechiul orăşel ce data de pe vremea romanilor. Ajungând într-o piaţetă văd trei biserici adunate acolo şi, fără să fi pornit pentru asta la drum, intru într-una, mă duc spre o icoană, mă reculeg, ies, merg mai departe. A doua zi, pe harta oraşului văd – întâmplător sau nu – că am intrat în Biserica Sf. Mihail şi că exact la icoana acelui Sfânt m-am închinat. Intrasem doar pentru că am simţit... nevoia să fac acel lucru în acel moment. Şi am nimerit unde trebuia. Am ajuns odată undeva lângă un munte, unde era un sanatoriu, şi am cunoscut un nevăzător care lucra acolo ca masor. Era vecin cu cei la care venisem în vizită. Şi am fost foarte surprins să descopăr că mă cunoştea de la... Radio, Teatrul Radiofonic. Mi-a atins faţa, după care a spus: «Exact aşa îmi închipuiam că arătaţi!».
În cariera unui actor apar mereu alte şi alte trenuri, alte propuneri, alte vagoane sau poate că el se opreşte dacă ai obosit. Uneori, condiţiile te împing spre a lucra la nesfârşit, dar de fapt nu asta ne-am dorit când ne-am apucat ca nebunii de aşa ceva? Să trăim veşnic? Vremea are un ritm aparte. Nu numai că ţine de multe ori cu noi, dar ne aşteaptă, ne provoacă, ne şi ucide, cum spuneam mai devreme legat de vârsta uneori tânără a unor personaje. Dar în acelaşi timp se dilată imens în cadrul unui spectacol, ca după ce aplauzele au încetat să se grăbească să recupereze plin de precipitare. O vorbă mai veche din meserie spune că «fiecare pas pe scenă trebuie să doară». Altminteri, nu ai ce căuta acolo. Doar atunci poţi ajunge stăpân pe domeniul efemerului... Trăirile, emoţiile se traduc foarte bine într-o zbatere de gene (la film), într-un gest (pantomimă), într-un sunet sau o mişcare (teatru). Nu e vorba de a le imita, e mult mai mult de atât. Dacă noi nu le credem, cum să ne mai creadă publicul? În acelaşi timp, sufletul unui actor e larg, încap acolo multiple imagini, zâmbete şi dureri, stări de spirit, gânduri nespuse, care trebui să fie înţelese într-un fel de privitori. Cum anume? Veniţi la Teatru şi veţi vedea! Duceţi-vă să vedeţi FITNESS, pe care l-am regizat la Teatrul de Comedie de curând şi veţi înţelege poate mai multe."
