Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este una dintre cele mai populare actriţe, cariera ei insumănd peste 100 de roluri in teatru, film sau piese radiofonice. Monica Ghiuţă implineşte astăzi 67 de ani.
"Vărsta trece peste toată lumea. Un om nu are de ce să fie resemnat, mai ales dacă lucrează pănă la adănci bătrăneţi. Eu sunt in plină efervescenţă creatoare. Nu sunt un om resemnat pentru că nu am de ce. «Bunica» mi-a adus pe lăngă notorietate publică şi foarte multe bucurii. Ca şi actriţă, sunt cunoscută şi recunoscută, fără să mă laud, cu căteva premii de interpretare. Pentru filmul de debut, «Vremea zăpezilor» (â66), am primit Pelicanul de Argint la al treilea Festival al Filmului romănesc de la Mamaia.
Nici unul din rolurile pe care le-am interpretat de-a lungul timpului nu este calat pe personalitatea mea. Actorul imbracă personalitatea rolului şi nicidecum invers. Rolurile au fost permanentul meu chin, pentru că fiecare rol a fost o incercare, o muncă titanică, dorinţa de a ajunge la perfecţiune. Aşa cum spune Salvador Dali: «Nu vă temeţi de perfecţiune, pentru că nu o s-o atingeţi niciodată».
Poate că aş fi putut juca mai mult, dar nu aş putea spune că am regrete. Sunt un om pozitiv, sunt optimistă. Asta nu inseamnă că in forul meu intim nu am şi căderile mele, sensibilităţile mele, temerile mele. Ceea ce mi s-a oferit am făcut. Ca şi in alte meserii, şi in teatru contează mult norocul. Norocul că te-ai intălnit cu un colectiv de teatru, cu un regizor anume, cu un partener foarte bun. Sunt foarte fericită că sunt născută in aceeaşi zi cu doi mai actori: Dan Condurache, cu care am jucat piesa «Diavolul şi bunul Dumnezeu», cu care am luat un premiu de interpretare pe ţară, şi Ovidiu Schumacher, cu care am filmat «Cocoşul decapitat». Fiecare om işi are o trecere in viaţă, ca şi o trecere pe scenă. Trebuie să laşi la un moment dat locul tinerilor. Asta nu inseamnă că in clipa in care voi fi solicitată intr-un rol aproape de vărsta mea l-aş refuza. Tatăl meu imi spunea că in teatru este mai bine să fii regretată decăt suportată.
Mi-aş dori ca teatrul să nu moară şi să fie mai mult ajutat de notabilităţile noastre. Regretul meu este că arta in Romănia nu este recunoscută la adevărata valoare şi nici actorii nu au locul cuvenit. Un compozitor italian spunea că o ţară care nu are cultură nu are pace. Unde este cultură şi artă este şi pace.
Visez la călătorii. Aş vrea să văd Italia, Franţa. Imi plac foarte mult călătoriile. Apreciez lucrurile mărunte, pentru că dacă nu apreciezi lucrurile acestea nu poţi inţelege lucrurile mari. Pe această idee imi calez viaţa de acum, la apusul carierei."
