Astăzi e ziua ta: Nicu Alifantis.

Si-a asumat riscul de a trai in Romania. A avut destule ocazii sa plece din tara... Unde sa se duca daca unealta sa de exprimare este limba romana?! Si de 57 de ani (batuti astazi pe muchie) este Nicu Alifantis de Romania. Aproximativ 4.500 de concerte in aproape 38 de ani de scena. Perioada in care si-a consumat entuziasmul tineretii nu seamana deloc cu ceea ce se intampla astazi. A ramas loial siesi si publicului sau de pe diferite paliere ale varstei. Nu a renuntat deloc la amba­lajul rafinat, iar succesul sau nu a avut parte de concediu fara plata.

A manufacturat o puzderie de lucruri frumoase. Si-ar fi dorit mai multe si mai bune... 'Din pacate, iar dam cu nasul de baiatul ala care ne da totul peste cap, domnul Timpu' – marturisea Alifantis, intr-un interviu. Trecerea timpului nu ma deranjeaza cu nimic, ba chiar imi da incredere ca ma maturizez, in niste vremuri in care se pare ca trebuie sa fim mai maturi ca niciodata'. Trebuie sa fim maturi pentru vremurile de restriste, sa nu o luam razna, sa nu ne pierdem onoarea, demnitatea, identitatea. De aceea, acum avem si mai multa nevoie de un Alifantis matur care sa ne ajute sau, vorba lui Vlahuta, 'sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de faptura'.

Daca s-ar fi nascut intr-o alta tara, probabil ca ar fi avut si sansa sa-l studieze pe Bob Dylan la cursurile de la Universitate. Dar i-a fost dat sa se nasca in Braila si a primit alte date biologice, care i-au fost insa de folos in drumul sau.

Si la 38 de ani de activitate aplicata este un artist fericit, care merita sa fie astfel. Nu ii este frica de batranete, ci doar ca ar putea imbatrani urat. Daca isi va pastra pofta de a se reinventa, asa cum a facut-o inspirat pana astazi, nu prea are perspective sa imbatraneasca urat. 'Ma implic doar in proiecte care ma incita din punct de vedere profesional si artistic, niciodata din consi­derente strict financiare. Pentru mine conteaza ca produsul sa nu fie penibil si sa trezeasca interes, iar asta cere credinta si motivatie. In plus, mi-am zis ca, da­ca tot las ceva in urma mea, sa fie lucruri de care lu­mea sa-si aminteasca cu placere. De aceea, am in­cercat sa fiu pe cat se poate cu coloana vertebra­la, sa nu fac compromisuri – cel putin, nu com­pro­­­misuri majore –, si astea au fost principiile dupa care m-am ghidat de-a lungul anilor', a declarat re­cent Alifantis, pentru un cotidian din Chi­sinau. Noi, publicul, ii multumim pentru miresmele de li­liac si de salcam pe care le emana melodiile sale, ii do­rim sa-l nu paraseasca lumina din suflet si sa aiba incredere, in continuare, in voita sa creatoare. La multi ani, omului si artistului Nicu Alifantis!