x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta, Nicu Alifantis

3
Autor: Dana Andronie 31 Mai 2013 - 00:20
Astăzi e ziua ta, Nicu Alifantis


Anul acesta, pe borna vieţii lui Nicu Alifantis s-a înscris numărul 59. “Un grec bolnav de nervi, înspăimântător de talentat” (aşa cum îl alintă prietenul şi managerul Aurel Mitran), a plecat din Brăila, în anul 1975, şi a purces spre Bucureşti, să se facă artist. 

Nu-i vina lui că Muza îl iubeşte!

“Am umblat mult prin oraş, am locuit în multe, chiar foarte multe locuri, până când m-am aşezat la casa mea, cum se spune! De-atunci îmi tot propun să pun pe note poezia, aproape autobiografică, a lui Topârceanu «Balada chiriaşului grăbit».

Când veneam în Bucureşti în perioada ’75-’76 trăgeam pe strada Dr. Felix, gazda mea fiind bunul meu prieten Alexandru Tocilescu (...) Din toamna lui ’79, vreo doi ani am locuit în incinta Teatrului Foarte Mic, pe Republicii, într-o cabină, după care m-am aciuat în Militari vizavi de Fabrica de lapte, la etajul 13 al unui bloc, pentru ca mai apoi, în 1980, în sfârşit, am reuşit să primesc prima mea casă, o garsonieră în Piaţa Romană nr. 9, unde aveam să locuiesc până în 1997. În toţi aceşti ani am purtat după mine o valiză cu cărţi, una cu haine şi o chitară. Întâlniri, iubiri, despărţiri, bucurii, tristeţi, satisfacţii, toate acestea le datorez acestui oraş şi pot spune acum, după ani buni petrecuţi aici, că îl iubesc!”, mărturiseşte Alifantis în cărticica pe care a dăruit-o publicului o dată cu noul său album “Mozaic”.

Pe lângă cei 59 de ani pe care îi împlineşte oficial astăzi, Nicu Alifantis sărbătoreşte, în acest an, şi 40 de ani de muncă în domeniul artei. A făcut atât de multe în aceste patru decenii, iar CV-ul său are atâtea file încât poate fi comparat cu un roman. Nu-i vina lui că Muza îl iubeşte. El doar o respectă, o ascultă şi îşi vede de steaua lui. E adevărat că nu întotdeauna au fost amândoi pe aceeaşi lungime de undă, dar tocmai aceasta este frumuseţea vieţii de artist. Iată, în încheiere, câteva versuri “barbiliene” scrise de Nicu Alifantis: “Adesea zac/ şi nu mă scuz,/ că-s uneori/ puţin mofluz./ Mi-e creierul/ ca un harbuz/ necopt şi cald,/ precum un bulz./ Îmi reazim/ ochii de o rază,/ ce prin fereastră/ stă să cază,/ şi un gând dacic/ mă brăzdează,/ înfipt ca barza/ într-o varză./ Acuz o muză/ că e obtuză,/ că are minte/ cât o meduză,/ că nu mai vrea/ să-mi stea pe buză/ şi o strivesc/ ca pe o gâză/ ce-mi stă pe bluză./ Doamnă dragă,/ doamnă Muză,/ du-te-n mă-ta,/ eşti confuză!/ Zău, pe bune,/ nu m-amuză!”


Citeşte mai multe despre:   nicu alifantis

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de