"Astăzi e ziua ta...": Olga Delia Mateescu

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romănia şi a UNITER. De asemenea, este profesor universitar la UNATC. Olga Delia Mateescu implineşte astăzi 58 de ani.

"Nu fac lucruri extraordinare, imi văd de cursurile de la UNATC. Aştept să apară un volum de teatru zilele astea şi să pot sărbători. Ar fi cel mai frumos cadou de ziua mea. Incerc să pun pe picioare «Statuia Libertăţii», textul scris de mine şi regizat de tănărul Răzvan Diaconu, care a scris şi muzica pentru acest spectacol. După vreo doi ani de filmat pentru telenovele am simţit nevoia să fac o pauză. Mi-a fost foarte dor de scris şi am vrut să mă «curăţ» de filmări. Cred că iar o să-mi vină cheful de filmări şi de scenă. Mi-e dor de un rol pe scenă, un rol care să mă pună la incercare. Sunt foarte multe roluri la care am visat şi au rămas doar vise. Numai dacă iau dramaturgia antică şi pornesc de la antic prin istoria teatrului, nu vă daţi seama că mai am cel puţin 200 de ani de jucat numai roluri principale?

Imi pare bine că am fost deschisă provocărilor, că am putut să inţeleg fel de fel de personalităţi şi să pătrund in universul unor găndiri teatrale deosebite. Mă găndesc la toţi oamenii cu care m-am intălnit in decursul vieţii pe scenă, la faptul că mi-am făcut profesia aşa cum am considerat eu că e bine, fără lucruri care să-mi intunece nopţile.

Nu sunt adepta sacrificiilor decăt in cazuri-limită. Nu pot să spun că am făcut sacrificii pentru meseria mea. Am o familie, am doi copii de care sunt măndră şi sper să ajung bunică foarte repede. M-am pregătit cu două roluri de bunică şi iată că pregătindu-mă profesional am chemat nepoţelul şi in viaţa reală.

O să am bucuria asta din partea băiatului.

Schimbări de macaz ale destinului meu au fost după ’90, cănd, spre uimirea mea, m-am apucat să scriu piese de teatru. Mi-a venit un chef nebun să invăţ şi mi-am dat doctoratul. Am simţit nevoia să explorez cumva universul ăsta teatral şi cu alte mijloace decăt cele de actor. Scriu un teatru care e basm intr-un fel, mai ciudat, cum mi-ar plăcea mie să fie. O dată cu trecerea timpului cred că ştii să selectezi mai mult. Cănd eram tănără, aveam teoria unui om căruia ii e foame şi mănăncă firimituri. E, acum nu mai am chef de firimituri, vreau cozonac!

Imi doresc cel mai mult un teatru, un teatru al dramaturgilor romăni, in care să năvălească toate piesele pe care eu le ştiu şi alţii nu. Să năvălească aceste piese pe scenă o lună şi publicul să-şi dea verdictul. Să se cearnă dramaturgia asta, să fie ofensivă şi să fie oferită ofensiv intr-un teatru al dramaturgilor romăni. Acesta este visul meu. Şi să termine Apa Nova cu săpăturile pe strada mea!"

Vis

"Imi doresc cel mai mult un teatru, un teatru al dramaturgilor romăni, in care să năvălească toate piesele pe care eu le ştiu şi alţii nu. Să năvălească aceste piese pe scenă o lună şi publicul să-şi dea verdictul"

Olga Delia Mateescu, actriţă, scriitoare, prof. univ.