"Astazi e ziua ta...": Paul Ciuci - "Nu ma dau pe unul de 18 ani"

La 48 de ani, Paul Ciuci, vocalistul trupei Compact, se simte ca la 18 ani, doar ca nu stie cum s-au adunat atatia ani. Nu face insa o tragedie din asta pentru ca ceea ce conteaza este "cum te simti in interior". Astazi este ziua lui de nastere. La multi ani!

"Timpul trece foarte repede si tot ce ramane sunt imagini, numai asa te poti intoarce in timp, daca deschizi sufertasul cu amintiri. Imi amintesc prima zi de scoala in 1964, de exemplu si multe alte evenimente din viata mea care sunt acum doar niste imagini in memorie. Pana la urma, cat traieste un om? 90-100 de ani... E foarte putin timp! Important e ca am facut ce mi-a placut, am avut realizari, mai am 4-5 discuri de facut si multe cantece needitate. Imi amintesc o aniversare la Costinesti, unde cantam si toata sala a inceput sa imi cante "La multi ani!". A fost foarte, foarte fain... Apoi, tot asa, intr-un loc unde cantam, toti au inceput sa-mi cante. Am tresarit deodata si-am zis: "Ia uite, ba... e ziua mea". Au fost niste momente foarte emotionante. De multe ori, de ziua mea mi-am facut planuri. Nu cred ca e cineva care sa nu zica ceva de genul "de maine ma las de fumat" sau "nu mai beau", chestii de-astea. Eu cred ca timpul se imparte in cicluri de cate sase ani. Intotdeauna cred ca urmatorii sase care vor veni vor fi mai buni decat primii sase care au trecut. Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatos. Imi voi aniversa ziua de nastere la munte, strict cu familia, pentru ca prietenii sunt care incotro in perioada asta. Imi place foarte mult la munte; e ca bateria de la telefonul mobil, fac cinci linii dupa ce vin de acolo. Haideti sa va spun un lucru foarte adevarat: nu intotdeauna sunt bucuros ca e ziua mea de nastere; imi place sa treaca neobservata. Evident ca sunt emotionat sa mi se cante "La multi ani!", e foarte fain, dar nu sunt tipul care sa fac din asta un eveniment monden, imi place sa treaca, asa, mai modest. Imi doresc de ziua mea, daca s-ar putea, un eveniment cosmic: sa o vad pe fiica mea pana la maritis si la copii. Apoi imi doresc sa vad bucurie pe chipurile oamenilor. Toata lumea se gandeste la ce o sa manance maine, unde isi vor putea permite un concediu, numai lucruri din astea. Cand eram copil imi aduc aminte ca toata casa noastra era plina de prieteni care dormeau pe jos, ingramaditi. Acum te gandesti "sa nu-l chemi p’ala acasa, ca n-ai ce sa-i pui pe masa" sau se gandesc toti sa joace la "6 din 49", nimeni nu se mai gandeste "hai sa facem ceva". Vai, ce trista e tara asta! Cred ca asta se vede pe fata mea, ca nimeni nu imi da 48 de ani. Si ma bucur ca sunt inconjurat de prieteni, ca daca ai un lucru si nu ai cu cine sa-l imparti, nu te bucuri pe deplin. Daca toti am alege ce ar fi cel mai bine pentru noi si nu am mai fi stransi la punga, sa stim sa ne oferim ce e cel mai bun si sa stim sa impartim cu ceilalti, ca o singura viata traim, viata ar fi mai frumoasa. Cand eram tanar si mergeam la Costinesti, faceam un foc mare pe plaja, desfaceam o conserva si cantam pana dimineata."