Astăzi e ziua ta, Radu Afrim

Radu Afrim nu are nevoie de vreo prezentare anume. Orice gest al lui capătă rosturi noi. Oriunde ajunge, lumina cade altfel pe tot ce e în împrejur. Da, nu tuturor le convine asta, nu sunt mulţi cei care înţeleg de ce alege să facă lucrurile în felul lui aparte, dar e suficient să ne amintim de faptul că oamenii au crezut şi că pământul este plat multe secole la rând, până când cineva a avut credinţa că e mai mult decât atât. Radu Afrim împlineşte astăzi 46 de ani. Îi urăm “La mulţi ani!”

“Mi-e greu să cred că aş fi ajuns la micile mele victorii fără să lupt”
Vrea să transmită oamenilor să spere, să lupte, să nu cedeze
“Să nu ne grăbim. 2014 este la mijloc. Mi-a adus întâlnirea cu o trupă fantastică de actori, cea maghiară de la Teatrul Naţional Târgu Mureş. Acolo am făcut «Castingul dracului», pe care sper să-l vedeţi şi la Bucureşti. Tocmai am terminat «Femeia mării» la Teatrul Naţional Iaşi, un remix de autor clasic, iar la mijlocul lui iunie fug la Londra, unde urmează să dau un casting de actori într-un proiect al Theatre of Europe. E foarte important pentru mine că 2014 va însemna prima întâlnire cu cele două trupe, română şi germană, ale teatrului din Sibiu. Chiar mă bucură asta. Aşa cum m-a bucurat faptul că am fost  «Focus» al festivalului de teatru nou de la Arad. Turneul cu proiectul nostru «Hai Iu Iu Nu Hey You You – concert remix-uri Maria Tănase» la festivalurile din ţară e de neratat. Tot la Sibiu, în festival, o să am şi o expoziţie foto personală. Cum vezi, nu mă pot plânge.

Ca întotdeauna, regret că n-am stat mai mult cu cei câţiva prieteni, cu părinţii, dar şi cu câinii mei. Mi-e imposibil. Şi să merg mai mult cu bicicleta (asta o pot fenta în oraşele în care montez). Regret faptul că nu găsesc timp să pun cap la cap scenariile spectacolelor de autor pe care le am în minte. Şi regret că lumea îşi cumpără deja biletele de avion pentru revelion.

Uneori se întâmplă să fie cineva care mă ajută. Cineva concret căruia pot să-i mulţumesc. Alteori sunt mici victorii ale mele la care mi-e greu să cred că aş fi ajuns fără să lupt. Nu mi se pare patetic să le spun oamenilor să spere, să lupte, să nu cedeze. Ştiu că există oameni pentru care fiecare zi din viaţă o luptă. Greu de imaginat pentru alţii. Şi ştiu că există oameni care sunt alături de aceştia. Şi nu doar oameni, ci şi energii cosmice, plante de pe pământ şi o societate mai sănătoasă decât cea în care trăim noi acum.”