Astăzi e ziua ta: Radu Mihăilescu.

Ghinionul de a fi fost un copil bolnav i-a adus o intelegere aparte a su­­fe­­rin­tei.
'Le spun uneori medicilor re­­zi­denti ca am fost bolnav inainte de a fi medic (din pacate bolile au ra­mas...). Compasiunea fata de su­fe­rin­ta bolnavilor este fundamentala'. Conf. dr Radu Mihailescu isi sar­­ba­to­reste astazi ziua de nastere. La multi ani!

'Anul trecut va marturiseam spai­mele mele profesionale, «cosma­rul unui psihiatru» caruia i se schimba in­tempestiv granitele normalitatii. As­tazi v-as vorbi, pentru inceput, despre fri­soanele mele ca intelectual. Des­chid dimineata televizorul si brusc ma invadeaza intr-o montare bur­lesca o lume hada, in care prostia este intrecuta doar de rautate, cupiditatea doar de invidie, egoismul diform doar de orgoliul morbid, aversiunea pentru cultura doar de dispretul fata de valori. Televizorul are insa un apendice minunat, telecomanda...

Ca intelectual am obligatia de a nu tacea si dreptul de a ma proteja. Protectia mea sunt cateva pasiuni, cateva proiecte, familia. (Sunt un mandru si fericit bunic!). Ramane, de asemenea, profesiunea mea complicata, careia oameni de decizie incompetenti ii adauga zilnic noi obstacole. Profesiunea mea inseamna, in ultima instanta, alinarea suferintei unor semeni de-ai nostri, poate a celor mai fragili semeni ai nostri. Aceasta dimensiune pe care as numi-o apostolica tintuieste medicul intr-un cliseu impovarator, pe care cei ce ne conduc (nu numai de azi) il utilizeaza perfid atunci cand este vorba despre re­tributii. Rezultatul? Medicii pleaca...

Am revenit, firesc, la medicina si la psihiatrie. Zilele trecute am suportat cu stoicism o prelegere tinuta pentru toata suflarea spitalului de catre un (asa-zis) expert intr-un anumit sis­tem de finantare a «serviciilor spi­tal­icesti». Sistemul s-a dovedit ne­po­trivit in psihiatrie peste tot in lume. Cu totii am inteles ca ni se mai pre­ga­teste o micsorare a finantarii. Dar ex­pertul nostru spune: «in acest fel veti vedea cu alti ochi bolnavii» vrand sa spuna ca medicul va vedea in fiecare bolnav si in bolile sale potentialul aport financiar... O perversiune sinistra pe care nu as fi vrut sa o apuc.

Psihiatria este grea. Pe de o parte sunt limitele cunoasterii meca­nismelor intime ale gandirii, ale trairilor emotionale ca sa nu mai vorbim despre variantele lor patologice. Pe de alta parte sunt prejudecatile pacien­ti­lor, ale familiilor acestora, ale autoritatilor, ale presei si chiar ale colegilor din alte specialitati. Psihiatrul trebuie sa supravietuiasca unei ne­meritate condamnari la sin­guratate...

Tinerii pleaca, batranii se ves­tejesc infrigurati, exact ca in poezia lui Esenin: «Nu regret, nu ma jelesc, nu strig / Toate trec ca floarea spulberata/ Vestejit de-al toamnei mele frig / Nu voi mai fi tanar niciodata!»
Dar, oameni buni, cititori ai Jurnalului National, rezistati! Aveti forta necesara! Va asigura, de ziua sa, un profesionist de sanatate mintala.'