x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta, Răzvan Vasilescu

0
Autor: Loreta Popa 13 Aug 2014 - 02:51
Astăzi e ziua ta, Răzvan Vasilescu Marin Raica/Intact Images


N-a simţit niciodată nevoia să urmeze un maestru anume, ci să urmeze drumul pe care a mers maestrul. A reuşit să dea autenticitate personajelor sale într-atât încât cu greu le poţi uita. Pentru că împlineşte o vârstă frumoasă şi rotundă, l-am rugat să ne spună câteva cuvinte despre ceea ce simte şi ne-a făcut această bucurie. Actorul Răzvan Vasilescu schimbă mâine prefixul, împlineşte 60 de ani. La mulţi ani!

E ok şi la 60
“Dimineaţa mă uit în oglindă. Vreau să văd cât am mai îmbătrânit în timpul nopţii”
“Da, e o vârstă la care atunci când eram tânăr mă gândeam că deja eşti bătrân. Sunt cam vreo 77 de milioane de oameni de vârsta asta şi, cu toată diversitatea, avem ceva în comun: părinţii noştri au avut dreptate, totul a trecut atât de repede. În 1963, când aveam 9 ani, mă gândeam:  «În 1974 o să am 20 de ani. Doamne, ce mult mai e până atunci!» Când am făcut 20 de ani mă gândeam: «În 2004 o să am 50 de ani. Vai, aşa mult mai e până atunci». Acum, când am 60 de ani mă gândesc:  «În 2030 o să fiu mai mult mort sau cine ştie, uşor în viaţă». Va trebui să ne obişnuim cu gândul că nu noi mai suntem speranţă pentru viitor. Nu mai suntem decât speranţă pentru clipa asta. Genialul Einstein, inventatorul primei coafuri afro pentru albi, este cel care a descoperit teoria relativităţii decadelor. Fiecare decadă trece de două ori mai repede ca precedenta.

La 60 de ani pot să fac exact aceleaşi lucruri pe care le făceam la 30, dacă mi-aş mai aduce aminte care erau alea. Să fim cinstiţi, corpul nostru nu e făcut să ţină o veşnicie. Primul lucru pe care îl fac când mă trezesc dimineaţă e să mă uit în oglindă. Vreau să văd cât am mai îmbătrânit în timpul nopţii. Poate v-aţi gândit că primul lucru pe care l-am făcut a fost un pipi, dar am mai făcut asta de patru ori în timpul nopţii. Cu toţii avem, desigur, imagini diferite despre ce înseamnă să fii bătrân. Poţi, de exemplu, să nu recunoşti deloc lucrul ăsta. Să fugi pur şi simplu de el. Să spui că aşa ceva nu există. Cel mai bun exemplu este Rolling Stones. Parte din ei, cei care n-au murit încă, născuţi în timpul războiului de 100 de ani, fiind şi acum printr-un turneu cu «Satisfaction», Charlie Watts, bateristul, aruncându-şi în culmea extazului proteza în mulţime. Serios acum, la 60 de ani lucrurile se schimbă rapid. Libidoul îşi mai pierde ceva din vigoare. Nu mă mai uit, ca mai înainte, după fete de 25 de ani. Adevărul e că mă uit, dar nu prea mai sunt în focus şi până îmi pun ochelarii au dispărut. Uneori mă surprinde ce mă mai poate atrage. Mă uit la una de 50 de ani şi spun «Băi, ştii că nu e chiar aşa...» La 60 de ani e un pic mai frig şi nici părul de pe spate nu prea mai ajută şi începi să te gândeşti că încălzirea globală nu e un lucru chiar aşa de rău. Încălzirea globală n-ar fi singurul impediment. Adevăratul impediment este că faci pipi în codul Morse. La 60 de ani, când ieşi cu familia la restaurant şi zici «Dinner is on me», chiar aşa şi e literalmente. E pe bărbie, pe cămaşă, pe pantaloni... În orice caz, ai mai multe pe tine decât ai mâncat.

Să vă spun ceva! N-am făcut niciodată nimic special de ziua mea. N-am sărbătorit-o niciodată. Când eram mic, bunicii îmi spuneau «Hei, e ziua ta! Să creşti mare!» Şi asta era... Sărbătoarea se încheia. Nu tort, nu lumânări, nu baloane şi bineînţeles niciun cadou. Dar acum că împlinesc 60 de ani am zis să chem câţiva prieteni. Abia aşteptam, pe unii nemaivăzându-i de 30 de ani. Mare greşeală! Nu-mi dădeam seama ce s-a întâmplat. Arătau groaznic. Unul care avea plete până la brâu, nu mai avea nici un fir de păr. Ziceai că e asiatic. Altul era de o tonă. Altul era adus de tot de spate, abia mergea, trebuia să-l luăm din scaun de fiecare dată când voia să se ridice. Chiar aşa, la 60 de ani! Acum nici eu nu mai arătam ca altădată, dar ăştia erau bătrâni. Eu parcă nu eram chiar aşa. Aşteptam să-mi zică careva ce bine arăt, dar n-a zis nimeni nimic. Cred că nu mai stăteau bine nici cu văzul. Timpul acum parcă zboară. Când eram tânăr nici nu mă gândeam că trece timpul, nici nu mă gândeam ce repede trece. Voiam să fiu şi eu în vârstă, să am şi eu viaţa mea, să fiu liber. Acum nici măcar nu mai zic: «Vorbim mai încolo!» Că la vârsta asta «mai încolo» s-ar putea să nu mai fie. Eşti tot mai obsedat să arăţi mai tânăr.

Să vă spun câteva lucruri pe care le-am învăţat până la 60 de ani: numărul de elicoptere dintr-un film este direct proporţional cu cât de prost e filmul; nu veţi găsi pe nimeni care să-ţi explice în aşa fel încât să înţelegi de ce se trece la ora de iarnă sau de vară; pot să ţină conferinţe de pace în Orientul Mijlociu cât vor, dar când pământul o să lovească soarele şi nu vor mai rămâne decât nişte microorganisme, şi acestea vor deveni duşmani; cea mai puternică forţă din univers e bârfa; singurul lucru care îi uneşte pe oameni, indiferent de vârstă, sex, stare civilă, avere, etnie e că în adâncul sufletului toţi credem că putem conduce mai bine decât ceilalţi; niciodată să nu faci o remarcă unei femei că ar fi însărcinată până nu te convingi că a născut; prietenii oricum te iubesc, cei care îţi împărtăşesc credinţa lor religioasă nu vor în niciun caz să audă de a ta; nu interesează pe nimeni că nu ştii să dansezi, ridică-te şi dansează!”

Citeşte mai multe despre:   Răzvan Vasilescu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de