Astăzi e ziua ta: Silviu Purcărete

Când îţi doreşti o călătorie specială, în care ima­ginarul să se împletească divin cu realul, o călătorie care să te poarte pe aripile teatrului, o călătorie fără frontiere, cel mai bine ar fi să vezi o piesă de teatru regizată de Silviu Purcărete. Între Silviu Purcărete şi scena de teatru s-a rostuit o frumoa­să şi solidă poveste de iubire, care ţine de foarte multă vreme. Nu a pă­răsit-o şi i-a dat distincţie prin fie­care nouă punere în scenă. Succesul nu i-a afectat grija cu care se ocupă de fiecare nou proiect, căci face parte din categoria regizorilor care nu se dau în vânt după mediatizare, de fie­care dată se scuză politicos spunând că este ocupat cu repetiţiile şi este deja binecunoscut faptul că a vorbi despre sine este lucrul care îi place cel mai puţin. Nu iese des la aplauze, de fapt mai niciodată, iar după ce creaţia sa este prezentată publicului, consideră că nu-i mai aparţine. Silviu Purcărete îşi sărbătoreşte ziua de naştere mâine, iar Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

Un al şaptelea titlu a fost de cu­rând adus la rampă de cunoscutul re­gizor şi se numeşte "D'ale carnava­lu­lui", de Ion Luca Caragiale, la Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Si­biu. Este o montare fidelă a textului caragialian, care aduce pe scenă "lumea carnavalului şi a bâlciului într-un vârtej de situaţii comice con­s­trui­te în jurul unor complicaţii amo­roase". Silviu Purcărete are un har aparte, cel al generozităţii de a pune în valoare jocul actorului. Piesele sale au bucurat sufletele spectatorilor fie că au fost jucate la Royal Shakespeare Company la The Globe din Tokyo sau la Teatrul Mic, Bucureşti, unde şi-a început cariera, sau pe scena Tea­tru­lui Naţional din Craiova, cu care a avut o lungă colaborare. Silviu Pur­că­rete a debutat la Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ în 1974, când, proas­păt absolvent, alegea să pună în scenă una dintre cele mai frumoase po­veşti de dragoste din toate vremu­rile, "Ro­meo şi Julieta", de William Shakespeare. Încă de atunci, regizorul a mi­zat mult pe inventivitatea actorilor, lăsându-i pe aceştia să-şi construiască personajul folosindu-se de datele personale. Totul trebuie să vină dinlăuntru, altfel interpretarea se transformă în simplă execuţie. Răspunde la întrebări, ascultă, are răbdare, reia, gândeşte, se concentrează. Silviu Purcărete este fără îndoială un jucător în echipă, iar în toate montările sale, spaţiul scenic are o dinamică proprie.

Îi plac schim­bă­rile, transformarea. "Am avut ne­nu­mă­rate experienţe în lume, care m-­au îmbogăţit, am lucrat cu companii foarte bune, dar, cred, cel mai eficient lucrez aici, chiar dacă posibilităţile tehnice şi financiare sunt mai modeste. Sunt un perfecţionist, dar, deşi uneori văd hibele spectacolului, le accept, pentru că orice organism viu e imperfect", spunea regizorul Silviu Purcă­rete într-unul dintre rarele interviuri acordate. "Nu întotdeauna ai parte de aplauze. Mai eşti şi huiduit uneori, ceea ce face farmecul profesiei. Un regizor începe întotdeauna prin a-şi pregăti spaţiul, care este o funcţie organică a spectacolului. Având un tip de percepţie mai degrabă plastică decât literară, întâi văd lucrurile şi abia apoi le transpun în cuvinte."