Astăzi e ziua ta, Simona Gherghe

Şi-a dorit să facă televiziune şI a reuşit s-o facă în cel mai profesionist mod. Timp de aproape nouă ani, a adus, zi de zi, ştirile în casele telespectatorilor. Apoi, din 2010, a  preluat emisiunea Acces Direct, care a ajuns cel mai urmărit program al după-amiezei. Simona Gherghe împlineşte astăzi 36 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Cred foarte tare în oameni
“Privind în urmă, văd că nu am căzut, ci mi-am înfrânt teama de «înălţime»”
“Sunt un om norocos. În primul rând, pentru că m-am născut într-o familie care m-a crescut frumos. Apoi, sunt norocoasă pentru că am avut curajul să fac nişte paşi importanţi. Să aleg o carieră în presă, deşi planul iniţial era să mă fac profesoară de franceză. Am avut, apoi, curajul să vin în Bucureşti, să-mi las viaţa mea tihnită de la Iaşi, pentru tumultuoasa capitală. Nu ştiam locuri, n-aveam pe nimeni aici. Ştiam doar că vreau să fac televiziune, la Antena 1. Şi că trebuie să reuşesc, pentru că nu putem să mă mai întorc acasă, cu coada-ntre picioare, aşa cum se spune... Şi am avut noroc şi-am reuşit! Timp de aproape nouă ani, am adus, zi de zi, ştirile în casele telespectatorilor. Apoi, în 2010, am avut, din nou, curaj. Am acceptat propunerea conducerii Antenei de a prelua Acces Direct. Un proiect controversat, dar extrem de urmărit. Mulţi mi-au zis, atunci, că mă arunc în gol. Privind în urmă, spre aceşti trei ani, văd aşa: nu am căzut, ci mi-am înfrânt teama de <înălţime>. Iar emisiunea pe care o moderez a ajuns cel mai urmărit program al după-amiezei. Le mulţumesc celor care mă îndrăgesc şi mă primesc zi de zi, necondiţionat, în casele lor. Le sunt recunoscătoare şi nu uit nicio clipă că, fără ei, nu aş fi ce sunt astăzi.
Fiecare etapă a vieţii sau a carierei e o lecţie. Ce am învăţat eu? Să nu mai judec pe nimeni. Rolul meu e să caut şi să ascult poveşti. Şi să pun întrebări. Nimeni nu e mai presus de celălat. Suntem doar foarte diferiţi. Asta, însă, nu ne dă dreptul să
judecăm...
Cred foarte tare în oameni, chiar dacă poate părea naivă abordarea asta. Mai cred în familii frumoase, ca cea în care am crescut eu. Pentru că, până la urmă, de acasă ne tragem energia şi puterea de a merge mai departe. Şi tot acolo e şi echilibrul care ne
ţine drepţi.
Le mulţumesc tututor care şi-au amintit, astăzi, de mine. Le întorc toate gândurile bune...”