Astăzi e ziua ta: Sorin Medeleni

Ca actor nu ai cum sa nu-ti iubesti personajele. Ele sunt cele in care ai investit cele mai multe zile si nopti de cautari, de munca grea, de chin. Rolurile pentru care repeta mult un actor sunt cele care ofera satisfactie. Repetitia inseamna munca de cercetare, creatia, bucuria realizarii unui om. Spectacolul e, de fapt, repetitie, reluare a tot ce ai descoperit in timpul chinuitoarei bucurii a repetitiilor. Important este a trai, a interpreta un rol, a crede in ceea ce faci si a transmite ceea ce crezi, ceea ce in ultima instanta reprezinta esenta teatrului. Teatrul este casa, este baza, este vatra intregii activitati a unui actor.

Este suficient sa vedeti "Batrana si hotul' de Viorel Savin cu Sorin Medeleni si Irina Rachiteanu Sirianu ca sa intelegeti cu adevarat ce inseamna iubire pentru arta pe care ai ales sa o slujesti. Sau "Profesiunea doamnei Warren', unde acelasi Sorin Medeleni, care implineste astazi 60 de ani si caruia Jurnalul National ii ureaza "La multi ani', are un rol pe care nu poti decat sa-l pastrezi intr-un colt de suflet pentru zile negre, sa te poti bucura de el in liniste.

In institut a avut marele noroc sa fie la clasa unei fabuloase actrite, Eugenia Popovici, pe care publicul de astazi nu are de unde sa o stie, din pacate. "N-am s-o uit niciodata cum se urca pe mica scena si punea mana pe spada, ma dadea la o parte si-mi arata cum trebuie sa fie si sa arate un spadasin! O data am venit suparat la ore: «Ce-i, Medeleni?» «Doamna, cand veneam incoace cu motocicleta, la Kogalniceanu m-a amendat un militia. Daca aude taica-miu, mi-o incuie». «Cat e amenda?» «Pai atat» «Ia de aici, du-te si plateste-o, mi-i dai inapoi la prima ta leafa, dac-oi mai trai pana atunci!» Era ca o mama pentru noi. Ajunsesem la concluzia ca trebuia sa ma las de fumat. Nu exista in scoala nici un loc unde sa nu ne descopere: «Dupa ce ca ati venit cu niste firicele de voci, vi le fumati si pe alea!»

Intr-un august fierbinte, m-am prezentat la concursul organizat de Teatrul Mic. Imi staruie in minte dimineata cand coboram pe Sarindar; ma gandeam cu ce sa ma prezint, cand tocmai imi iese in cale Nae Cosmescu. «Ce-i cu tine?» «Ma duc la concurs la Mic». «Tu nu stii cine este director acolo?», mi-a zis si m-a luat de mana, ducandu-ma la prima frizerie, sa ma tund… La cateva zile dupa concurs – zile de cumplita asteptare – am primit un telefon: «Sunteti asteptat de tovarasul Dinu Sararu». M-am prezentat, am batut la usa, am intrat. Directorul m-a invitat sa sed, m-a fixat timp de trei minute – in care nu stiam ce sa fac – dupa care mi-a spus: «Gata, la treaba! ».

Indata m-am simtit acasa'. A cautat sa urmeze, convins, povetele profesoarei sale, Eugenia Popovici. "Profesia inainte de orice, cinstea in meserie, fuga de compromisuri, solidaritate, generozitate si cavalerism pe scena si in viata'. Noi credem ca a reusit. Nu exista decat adevar si pasiune in sufletul lui Sorin Medeleni, suflet pe care-l asaza in palmele spectatorilor sai la fiecare spectacol.