Astăzi e ziua ta: Tora Vasilescu

I-am admirat întotdeauna frumu­seţea, inteligenţa şi talentul. O actriţă fără fasoane, efervescentă şi clară ca o dimineaţă de primăvară. Dar există în această vervă o sensibilitate pe care nu ai cum s-o treci cu vederea. Tora Vasilescu este o actriţă incre­dibilă, care aduce la fiecare apariţie, fie consistentă, fie una pasageră, un aer tare, de înălţimi ameţitoare, la care pare că doar ea are acces.

Un vulcan ce-şi dozează erupţiile. A făcut ro­luri memorabile în filmul ro­mâ­nesc, „Cursa”, „Glissando”, „Im­po­si­bila iubire”, „Şobolanii roşii” sau „Cel mai iubit dintre pământeni” ca să enumerăm doar câteva dintre cele mai aproape de sufletele cinefililor. Nu seamănă cu nimeni, iar atunci când ţi se adresează, te priveşte până în adâncul sufletului, ca să fie sigură că nu greşeşte când îţi acordă în­cre­dere. Tora Vasilescu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.  Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”

„Chiar dacă am senzaţia că ziua nu mai are 24 de ore, ca altădată, ci numai 16, sau poate e doar o sugestionare de când am citit despre «rezonanţa Schumann», mi se pare că anul nu a trecut chiar aşa de repede! Adică n-am ajuns cu Timpul în «punctul 0», cum îmi sugerezi! Am interpretat personajul avocatei Cella Serghi, în serialul «Moştenirea», iar în restul timpului m-am ocupat de gospodărie (rolul de casnică nu e uşor deloc!), serile am citit sau am căutat informaţii pe internet! Am altă înţelegere asupra vieţii acum şi cred că acest lucru se datorează ex­perienţelor, dar şi profesiei de actor, doar astfel reuşesc cu uşurinţă să mă transpun în locul altuia şi ca urmare să fiu mai înţelegătoare şi mai coo­perantă. Uitându-mă în urmă, nu o fac totuşi prea des, îmi reproşez că am fost mai bine de 25 ani fumătoare, şi deşi m-am lăsat de opt ani încă resimt anumite sechele.

În rest, mă gândesc că tot ce mi s-a întâmplat, a contribuit la dezvoltarea mea personală! Iar dacă ar trebui să mă feli­cit aş face-o pentru energia şi entuziasmul cu care am fost înzestra­tă de mama natură! Dacă ar fi să dau timpul înapoi şi aş întâlni-o pe adolescenta Tora Vasilescu, deşi sinceră să fiu uneori o simt ca martor în mine, şi care nu înţelege ce s-a întâmplat când se uită în oglindă, i-aş spune că greutăţile vieţii se vor dovedi mai productive din punct de vedere profesional decât o viaţă de răsfăţ, că suferinţele îi vor construi o sensibi­litate neapărat necesară profesiei de actriţă! În ultima săptămână, am plâns mult în faţa televizorului, pri­vind la tragedia japoneză, i-am pro­pus­ chiar soţului meu să înfiem un copil rămas fără părinţi!

Îmi este tea­mă de posibilele radiaţii, am pro­ble­me de sănătate cu tiroida, şi totuşi am zâmbit ghioceilor şi corcoduşilor care au înflorit în grădină! Natura, arta, muzica... ro­mânii care au ta­lent îmi aduc zâmbetul pe buze! In­di­fe­rent ce se va întâmpla, piesa se joacă până la capăt, iar ca motto: rămânem în picioare până cade cortina!”