x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Tudor Gheorghe

0
31 Iul 2012 - 21:00
Astăzi e ziua ta: Tudor Gheorghe


Inegalabilul artist Tudor Gheorghe implineste maine 67 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".

Oamenii de exceptie sunt singulari, mediocritatea s-a unit
"Daca vreti sa fiu poetic, as putea sa spun «Ia, eu fac ce fac de mult». Ma adaptez vremurilor si, cu multa eleganta si nonsalanta imi continuu demersul de a face un efort in aceasta perioada sa-mi pastrez demnitatea culturala pe care mi-am impus-o cu multa vreme.

Cei care citesc aceste randuri trebuie sa stie ca programul cultural pe care mi l-am impus de multa vreme se desfasoara normal si sper ca ceea ce fac eu sa dainuiasca. Nu sunt al modei, n-am fost al modei, sunt al culturii acestei tari.
Pentru mine, sa fii artist in Romania de astazi este jignitor, la ora actuala, cand vad fetele astea siliconate care se plang ca «noi, artistii...» suntem tratati nu stiu cum, si atunci nu mai vreau sa fiu artist. Actor, nici atat, pentru ca aud la toate emisiunile – actorii politici, actorii economici – toti sunt actori, sunt niste clisee verbale care ma scot din lumea asta. Eu raman ce am fost dintotdeauna, un slujitor serios, as spune un plugar, intr-un fel, ard cu nesimtire pe ogorul culturii. A inceput o noua destelenire, as zice, si sunt dator sa destelenesc ce incepe sa creasca putred si rau in ogorul culturii mele.

Daca nu m-as fi nascut roman, nu as fi avut nici o sansa sa fiu ceea ce sunt, cred ca datorez totul acestui popor dotat de la Dumnezeu cu o fantezie creatoare incredibila. Eu nu sunt nimic altceva decat un vlastar din potentialul creator al acestei natii, in domeniul meu. Ganditi-va cata frumusete exista in toate domeniile vietii sociale, culturale, economice, politice, stiintifice, financiare, cati copii extraordinari sunt rodul acestei fabuloase fantezii creatoare a poporului roman. Nenorocirea este ca multi nu au avut sansa sa-si demonstreze aceasta capacitate, sunt opriti de mediocritate. Dintotdeauna asa a fost. Oamenii de exceptie au fost singulari, mediocritatea s-a unit.

Nu m-am gandit niciodata la premii. Insa, cel mai frumos premiu la care m-am gandit a fost ca publicul sa inteleaga ceea ce vreau sa spun si l-am primit de fiecare data. Sunt un tip plin de premii. Publicul meu a inteles ca nu fac ceea ce fac degeaba, ceea ce este foarte important.

Nu-mi fac mustrari deloc, ma felicit pentru tenacitatea si crezul pe care le-am avut – slujind poezia romana culta si populara, incep sa-mi definitivez un proiect cultural major despre care, peste ani, se vor scrie teze de doctorat.

Daca as avea posibilitatea, mi-ar placea sa revad imaginile mele alergand pe miristile din Oltenia, descult, fugind dupa oi sau dupa vaci, asta ar fi o prima imagine. Apoi, ar trebui sa ma vad venind pe jos, de multe ori, catre liceul din Craiova, strabatand 6 km din satul meu, cantand, recitand si avand buna dispozitie, nevaitandu-ma nici o clipa si poate perioada in care am intrat la Institutul de Teatru, venind pentru prima data in Bucuresti si terminand cu brio acel Institut. Restul, dupa acestea, nu ma mai intereseaza nimic, pentru ca mi-am luat viata pe umerii proprii si mi-am construit viata si cariera cu multa truda. N-as mai vrea sa vad... the end!

Sunt dator sa merg, pentru ca a devenit deja o traditie, pe 3 august, la Vama Veche, la Folk You! si pentru ca tot voi fi pe litoral cu acest spectacol, m-am gandit sa cant la Gradina Soveja din Constanta, pentru constantenii pe care ii iubesc si pentru toti cei care se vor afla atunci, intamplator, prin Constanta. Altfel, eu nu fac spectacole pe litoral.

Am de lucru foarte mult, ziua mea vine sa implineasca un gand, s-ar putea sa termin unul dintre spectacolele mele care vin sa intregeasca acest periplu, plimbarea mea prin cultura romana, un spectacol pe care, din nou, il cred exceptional si necesar, «Nu se poate cu de toate», un omagiu adus domnului Caragiale, ceea ce nu se stie despre opera domnului Caragiale. La Bucuresti voi reveni in toamna cu acest spectacol, care va fi altceva decat crede toata lumea."

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de