Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Cred că jurnaliştii romăni incă nu apreciază cum trebuie acest imens noroc de a fi liber in toată lumea, liber chiar să şi pierzi. Fac exact ceea ce am vrut să fac şi ceea ce am ştiut că o să fac din clipa in care am avut creier", spunea reputatul scriitor şi publicist. Tudor Octavian implineşte astăzi 68 de ani.
"Cred că jurnaliştii romăni incă nu apreciază cum trebuie acest imens noroc de a fi liber in toată lumea, liber chiar să şi pierzi. Fac exact ceea ce am vrut să fac şi ceea ce am ştiut că o să fac din clipa in care am avut creier", spunea reputatul scriitor şi publicist. Tudor Octavian implineşte astăzi 68 de ani.
"Indiferent ce fac in media şi in lumea cărţilor, lucrez cu instrumentele absolventului de filologie. Am apelat la istoria artei şi la istoriile altor lumi artistice, deoarece programa de la Universitate nu privea şi munca de scriitor. Cu vremea, aceste preocupări la inceput complementare au devenit tot atăt de principale ca şi scrisul literar. Atunci cănd scriu cărţi de artă, tot muncă de om al condeiului se cheamă că fac.
Norocul meu in viaţă a fost că o mulţime de oameni s-a străduit să mă indepărteze din locurile şi meseriile pe care tocmai le practicam. Trecănd timpul, mi-am dat seama că mi-au făcut cel mai mare bine: m-au trimis acolo unde-mi era cu adevărat locul, in presă şi la masa de scris. Pentru activitatea de jurnalist care publică un articol zilnic din 1990 incoace a trebuit să-mi pun la punct o metodă, astfel incăt nu numai că nu trebuie să mă chinuiesc dibuind un subiect, ci chiar să am un stoc de subiecte, care de care mai provocator. Am un carnet in care imi notez ceea ce s-ar putea numi sămănţă de articole. Oamenii de toată starea imi livrează in permanenţă subiecte fără ca ei să-şi dea seama de asta. Le mulţumesc, dar, dacă aş vrea să le dovedesc că ei sunt cei care mi-au sugerat direcţia pe care să mă aşez in fiecare zi in faţa maşinii de scris, sunt sigur că nu recunoaşte in texte. Cam asta se intămplă cu toţi scriitorii: cititorii sunt convinşi că in romanul sau povestirea pe care o citesc este vorba de alţii.
In ce priveşte vremea care trece şi peste mine, prefer să mă port ca şi cum vremea trece doar peste ceilalţi. Dacă reuşeşti să te convingi de acest lucru, reuşeşti şi pe cei din jur. La urma urmei, dacă nu te doare nimic, bătrăneţea este o convenţie. Imi pare rău că lumea imbătrăneşte, dar in ce mă priveşte nu-mi fac griji. Dar şi cu bătrăneţea este o poveste, fiindcă oamenilor le imbătrănesc mersul, privirea, atenţia, simpatiile, dorinţele şi abia după asta carnea. Dovadă căţi se nasc bătrăni şi căţi vărstnici mor tineri.
Căt despre talent, decăt să te intrebi mereu dacă eşti doar talentat şi nu extraordinar de talentat, e mai bine să cauţi mereu apropierea de oamenii pe care ii respecţi şi ii iubeşti pentru talentul lor deosebit. Stănd intre talentaţi, chiar mediocru să fii, te contaminezi de la deşteptăciunea lor. In tinereţe, oriunde m-aş fi dus toţi erau mai talentaţi ca mine. Li s-a dus tinereţea, li s-a dus şi talentul, fapt ce spune că erau doar tineri şi ceva mai agitaţi ca mine..."
Implinire
"Sigur, e frumos să joci rolul marelui modest, dar nici excesul de modestie nu este o virtute. Probabil că am devenit mai talentat lucrănd mult şi numai din plăcere. După 1990 am decis să fac numai ce-mi place riscănd şi sărăcia..."
Tudor Octavian scriitor, publicist
