Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fosta mare atletă, doctor în sport, director al Departamentului de marketing şi comunicare din cadrul COSR, Violeta Beclea împlineşte astăzi 44 de ani. La mulţi ani!
"În 1980 am câştigat un concurs şcolar faza pe municipiu, astfel am reuşit să atrag atenţia unui antrenor de la CSS Suceava, care m-a legitimat la acest club. După şase luni am ajuns la lotul naţional în grupa antrenorului Ion Puică, soţul şi antrenorul Maricicăi Puică. Chiar dacă la început nu eram foarte convinsă de ceea ce înseamnă marea performanţă, cu foarte multă muncă, voinţă, perseverenţă şi renunţări am reuşit să intru în elita mondială şi să mă menţin până la 38 ani, calităţi ce sunt prezente în toate caracterele sportivilor de performanţă.
Problemele reale cu care se confruntă sportul românesc, la această oră, sunt lipsa sportivilor dedicaţi fenomenului, lipsa antrenorilor specialişti şi lipsa selecţiei ca fază de plecare spre marea performanţă. Dacă aş fi în postura de conducător al sportului românesc, primul lucru pe care l-aş face ar fi reînfiinţarea competiţiilor şcolare, eu fiind produsul acestui gen de competiţie, care ar putea deveni pepiniera sportului de performanţă.
LINIA DESTINULUI
Cred în destin şi mai cred că fiecare dintre noi avem o cale în viaţă trasată încă de la naştere, iar momentul decisiv al acestei convingeri a fost cel în care am întâlnit un mare om de bine, care a reuşit prin poziţia pe care o ocupa în sistemul socialist să anihileze, în ceea ce mă priveşte, toate problemele cu securitatea comunistă, probleme create de alţi «oameni de bine». Prin urmare, destinul şi-a pus amprenta, lucru ce mi-a permis continuarea activităţii de performanţă.
Altfel, cariera mea sportivă se oprea undeva în 1987, iar viaţa m-ar fi purtat în altă direcţie. Cel mai mare prilej de bucurie a fost cel în care a venit pe lume fetiţa mea, Alexandra, medalia de platină cu care mă mândresc cel mai mult. Cel mai ciudat lucru din viaţa mea a fost cel legat de faptul că nici până acum nu am înţeles cum a putut un «aşa-zis prieten» să mă aşeze în ochii miliţiei ceauşiste în poziţie de potenţial fugar, când toate visele şi idealurile mele erau legate de România. Ziua mea de naştere este o zi normală, petrecută la serviciu prin muncă alături de colegii mei cu care voi bea un suc (pentru că suntem în post), iar cu prietenii apropiaţi voi petrece la un restaurant sâmbătă seară.
Am reuşit să îmbin foarte bine cariera sportivă cu viaţa de familie, iar acum, la momentul adevărului, pot să afirm că toate aşa-zisele nereuşite de atunci din cariera sportivă s-au transformat în reuşite astăzi în viaţa de familie. Iar dacă ar fi să o iau de capăt, aş urma acelaşi drum fără să stau pe gânduri şi aş face chiar şi aceleaşi greşeli.
Dacă ar trebui să-mi fac singură o urare, aceea ar fi «Multă sănătate, fericire şi îndeplinirea tuturor dorinţelor alături de cei dragi»".
