"Astazi e ziua ta…" - Jana Gheorghiu implineste 58 de ani

ATITUDINE
"Viata e frumoasa, daca stii s-o traiesti din plin, daca te trezesti dimineata cu inocenta copilului si nesfarsitele intrebari care incep cu "de ce ?", iar seara inchei ziua bucurandu-te de familia ta, de faptele bune pe care le-ai facut peste zi si prietenii care ti-au ramas fideli."

"Un an in plus inseamna pentru mine un pic de… asimetrie! De la "rima" aproape perfecta (ca intr-un catren, dintr-o poezie vesela pentru copilasi) - sase, a sasea, patru’sase - din data nasterii mele, la o varsta continuand o cifra… cu rotunjimi si ea, e adevarat, dar 8 (ca-ntr-un sonet pentru varstele… mature! ). La 25 de ani esti grabit - faci planuri. Dupa 50 esti si mai grabit - faci bilanturi.

La 18, 19 ani cei de 30, 40 par de-a dreptul matusalemici, iar la o varsta ca a mea va intrebati "ce-o mai vrea?, a trait destul !" Nu e asa! O veche vorba din batrani spune ca nici un lucru serios nu e bine sa-ti propui sa-l incepi de lunea. Ca atare, as "parafraza" si as spune ca nu e sigur ca daca iti propui sa faci un lucru important si chiar vrei sa-ti reuseasca trebuie sa ti-l propui intr-un moment aniversar! De pilda, cel mai important lucru pe care mi l-am propus de vreo 30 de ani incoace - si nu doar in momente aniversare ori in zile de luni - dar care nu mi-a reusit a fost… sa renunt la fumat! Un exemplu rau, desigur! Din fericire, insa, la noi in familie… lucrurile stau "in medie" bine - fiul meu nu doar ca nu fumeaza, dar uraste fumatul! Ma amuz si spun adesea - acum, n-ar fi decat s-o repet - ca nu stiu exact cum stau lucrurile - ori m-am nascut prea devreme, ori - din contra - prea tarziu! Prea devreme ca sa mai am destula vreme sa traiesc tot ce va sa vina - sunt atatea lucruri noi si mereu apar lucruri noi pe care mi-ar fi drag sa le invat (enorm imi place sa invat!), dar si… prea tarziu ca sa mai pot schimba ceva in fibra mea de iubitor de limba romana, ca sa nu sufar enorm cand sunt contemporana cu… "mecdonaldizarea" (sper sa-mi acceptati "licenta") limbii romane si… "holiudizarea" vietii de zi cu zi!

Ce mi-as dori? Sa-mi placa la fel de mult meseria mea, ca-n prima zi si-n zilele ce au urmat, pentru ca - poate va pare paradoxal - mie imi place la serviciu; iubesc oamenii si imi place ce facem impreuna! Asa am trait, asa traiesc si ma bucur de fiecare zi - luati-mi stresul zilnic al televiziunii si varsta mi se va parea o povara, un an in plus mi se va parea un cosmar! Ce-mi doresc? Sa-mi vad fiul facand din succesul inceputurilor sale de student la imagine si cameraman de azi garantia unui profesionist de televiziune; si atunci voi spune: da, n-am trait degeaba, sunt cu atat mai fericita azi! Am fost fericita in fiecare zi!"