Astăzi este ziua ta, Dan Bittman

A încercat de toate de-a lungul vieţii. Şi-a ales muzica pentru că era aproape de sufletul lui şi de firea sa, să spunem rebelă, dar cu o cauză. Deşi absolvent al Facultăţii de Hidrotehnică este cântăreţ, compozitor, actor şi prezentator tv. Idol al multor generaţii, familia reprezintă motivul pentru care zâmbeşte în fiecare zi. Dan Bittman îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“Anul care a trecut a fost un an agitat pentru mine, dar cred că mai agitat va fi anul 2011, cel prin ce trecem. Pe lângă curiozitatea pe care mi-am satisfăcut-o, aceea de a fi consilier de ministru de finanţe, 2010 a fost un an în care s-a simţit din plin recesiunea, criza. Anul acesta mi se pare mai trist decât cel care a trecut, aşa că nu mă simt într-o stare nemaipomenită acum, de ziua mea. Am un sentiment de zădărnicie, de trai într-o ţară care nu se mai trezeşte şi nu am ce să fac, trebuie să fiu părtaş la toate lucrurile acestea. Viaţa mea e totuşi sub semnul echilibrului pentru că am nişte copii şi o familie care mă fac să uit grijile, problemele şi umilinţele la care suntem supuşi cu toţii în fiecare zi. Vreau eu să fiu vesel sau trist, viaţa lor e legată de mine şi trebuie să merg înainte orice s-ar întâmpla, aşa cum consider eu că trebuie să meargă lucrurile. O zi pierdută este este o zi în care trebuie să iei totul de la capăt şi asta ni se întâmplă de 25 de ani încoace. O zi pierdută mi se pare cea în care trebuie să demonstrezi încă o dată cine eşti de fapt, şi încă o dată. Că eşti cinstit, că joci după reguli şi nu eşti un infractor. Aşa am ajuns zilele acestea, să fiu nevoit să demonstrez că de fapt sunt o persoană respectabilă, o persoană care nu înşală statul, contribuabilii şi aşa mai departe. Lucruri triste care nu au nici o legătură cu partea mea artistică şi cu meseria pe care m-am hotărât, la un moment dat, să o fac, fără să cer mamei nimic, nici măcar voie. Se pare că trebuia să cer voie acum douăzeci şi ceva de ani. Culmea e că acum, în aşa-zisa democraţie, lucrurile astea devin din ce în ce mai pregnante. Dar Dan Bittman nu şi-a pierdut încrederea în oameni şi nici încrederea în sine. Numai că ar putea să-şi aleagă şi alţi oameni, alţi prieteni cu care să trăiască şi să locuiască de acum încolo. Nimic nu cred că-l poate ţine pe Dan Bittman în loc, nici măcar România şi nici măcar lucrurile care se întâmplă, cred că nimeni nu este obligat să suporte. Atunci poate să-şi facă şi planuri de viitor care să nu includă neapărat rămasul printre oamenii aceştia.

M-am schimbat de-a lungul anilor, desigur. S-au mai rotunjit asperităţile, s-au mai netezit puţin colţii, dar nu pot să spun că nu-mi aduc aminte, de fiecare dată când sunt pus în situaţie, de perioada mea rebelă şi redevin rapid ceea ce am fost odată. Aşa că feriţi-vă de Dan Bittman!

Mi-aş da ca sfat, dacă aş lua-o de la început, acelaşi pe care l-am primit de la părinţii mei la 18 ani şi pe care nu l-am urmat atunci: să plec din ţară şi să rămân în Germania. Dar m-am întors pentru că mi s-a făcut dor de ai mei şi de casă şi acum dau explicaţii de ce n-am făcut-o.

Motorul care mă determină să merg mereu înainte se numeşte dragoste, iubire de viaţă. Recunosc, spre deosebire de alţi artişti pe care i-am auzit că declară că le-a plăcut muzica sau meseria mai mult decât orice, mie mi-a plăcut viaţa mai mult decât orice. Îmi place lucrul acesta, de aceea nu pot să renunţ”.