Azi e ziua ta, Mircea Romcescu!

Muzicianul Mircea Romcescu îşi aniversează ziua de naşter e la 5 februarie. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

MOTTO : ”Dacă nu te bucuri de premiile sau diplomele tale, înseamnă că ştii că nu le-ai obţinut cinstit!” ne spune muzicianul. Mircea Romcescu se bucură. Nu ar vedea o lume fără muzică. “Imaginaţi-va filmul Titanic fără muzică ! Sau un post de radio care ar amite NUMAI ştiri ! Nu, o lume fără muzică ar fi o lume fără viaţă!”. Muzică românească e în mare parte o muzică "teritorială" - gândiţi-va la manele, care acoperă - se zice - 70-80% din tot ce înseamnă muzică la petreceri, dar şi la multe posturi de radio/TV. Pe deasupra, mai e şi muzică lăutărească, de pahar, taraful, acestea adăugându-se muzicii autentic populare, care e tot”regională”, deci teritorială.”

Muzica este viaţa sa. Cele mai frumaose amintiri ale sale, legate de muzică, la fel de importante: “Martie 1981, la spectacolul-concurs de prime-audiţii ”Şlagăre în devenire”, produs de regretatul Titus  Munteanu, când am obţinut TOATE cele 3 premii puse în joc - Premiul Juriului, Premiul de popularitate şi Premiul tinereţii, cu melodia “Nu ştiu cine ţi-a spus”, pe versurile Dianei Turconi şi interpretată de Corina Chiriac (eveniment unic în istoria concursurilor de compoziţie de la noi). A doua: februarie 2002, când am câştigat concursul Dansk 

Malodi Grand Prix - selecţia naţională daneză a Eurovisionului, ca textier, compozitor şi aranjor al piesei “Tell Me Who You Are”, cântată de Malene Mortensen.Trebuie să menţionez că sunt singurul compozitor/textier român care a reuşit să câştige selecţia Eurovision dintr-o altă ţară decât România.”

În prezent lucrează la un proiect foarte important: “Revenirea trupei mele Academica în viaţa muzicală, cu un album nou-nouţ, dar şi cu un turneu de televiziuni şi concerte. Colegii 

mei sunt DORU MLADIN - baterie/voce şi CRISTI FLOREA - chitară bas. Pentru moment nu avem clapetist, aşa că ne descurcăm cu secventierul din Kurzweil K-2000.”

Iar cea mai frumoasă amintire din viaţa sa “Este categoric ziua primului sărut din viaţa mea, când aveam 15 ani şi jumătate, eveniment cât se poate de intens şi autentic, fiindcă ne iubeam sincer şi curat, şi după cum se ştie, prima iubire nu se uită niciodată ! Eram doi elevi la liceul de muzică”George Enescu”.... “ Un eveniment pe care îl aşteaptă “şi mi-aş dori să-l trăiesc pe viu, ar fi momentul când şi ţara mea, România, ar deveni o ţară normală, în care oamenii sunt cinstiţi şi sinceri 

unii cu alţii, nu se mai mint aşa de mult, nu-şi mai ”trag ţepe”unii altora, pe scurt încep să se iubească între ei că şi cum ar fi cu toţii o mare familie unită!” 

Pentru muzicianul Mircea Romcescu “o zi în care n-am “produs” nimic muzical. Se întâmplă extrem de rar, numai dacă sunt bolnav, mă simt foarte rău sau sunt plecat cine ştie pe unde, împotriva voinţei mele.Nu plec niciodată fără să-mi iau cu mine măcar o chitară acustică, fiindcă, nu-i aşa: inspiraţia poate “lovi”oricând şi e bine să fii pregătit !” 

“Cel mai frumos moment din ultimul an sunt vreo 100, fiindcă de cam atâtea ori am făcut repetiţie cu colegii mei din Academică şi va spun sincer : nimic nu-i mai plăcut decât să-ţi auzi propriile compoziţii ”pe viu”, cântate cu instrumente şi voci "pe bune", fără calculatoare, fără simulatoare, fără artificii care sunt folosite de cei cărora le-a fost lene să înveţe să cânte la un instrument adevărat ! Eu cant la 6 instrumente şi vă spun că toate îmi aduc aceeaşi stare de... euforie (nevinovată !).”

Politica îl interesează ”ca pe orice “om în cetate”. Altfel, n-am fost şi nu sunt membru al niciunui partid politic şi nici măcar utecist nu am fost!”

Dacă ar putea schimba ceva atunci “Aş schimba felul în care lumea relaţionează - prea multă falsitate, duplicitate, prea multă frică de a spune exact ce gândeşti, prea multă linguşeală, prea mult nepotism, şi categoric - prea multă invidie pe cel ce a reuşit prin valoare! Aş dori că românii să fie mai puţin bisericoşi, dar mai mult credincioşi prin faptă!” Iar în  viaţa mea aş ”pune”mai multă incisivitate, mai mult aplomb în promovarea muzicii pe care o fac. Nu sunt deloc un bun manager/promotor al carierei mele... Ştiu că mai pot dărui lumii foarte multă emoţie, prin muzică şi versurile mele. Am văzut că pot să fac asta, atunci când am cântat la Eurovision 2004, 2005 şi 2006, dar şi în 2009, când am cântat - şi singur, şi cu Olimpia - la Festivalul Mamaia, în faţa unui public foarte numeros, de vreo 1000 de spectatori. ”

Are mulţi prieteni pe un site de socializare. Dar... “Prietenii, în sensul real al cuvântului, sunt colegii mei din Academica, pentru că sunt singurii cu care împart şi bune şi rele, ne putem confesa unul altuia, nesfătuim în toate sensurile, chiar şi în viaţa socială, şi nu simţim nevoia de a ne ascunde trăirile. Altfel, am multe cunoştinţe şi aproape 1000 de prieteni pe Facebook!. De ziua mea sunt foarte bucuros că avem repetiţie, aşa că sărbătorirea se va petrece în condiţiile mele favorite: vom cânta împreună compoziţiile mele, ne vom bucura de muzică şi de faptul că destinul ne-a adus sub aceeaşi umbrelă, a trupei noastre de suflet, Academica ! Mai mult nici nu-mi trebuie... 

P.S.: N-am făcut niciodată muzică pentru bani; dacă au venit, au venit după o muncă bine făcută ! Şi au venit, nu pot să mă plâng... 

Cu drag, 

Mircea Romcescu - muzician profesionist