Biserica Sfântul Mina din Constanţa, lăsată orfană de părinte

Episodul biblic în care Iisus a izgonit zarafii din Templu pare că a fost cu desăvârşire uitat de înălţimile Bisericii tomitane. Un preot iubit de credincioşi, unul dintre puţinii preoţi cu har din Constanţa, cum îl consideră aceştia, a fost caterisit. Din motive pecuniare.  Constănţenii apropiaţi ai preotului, ai bisericii de lemn ce poartă hramul Sfîntul Mina sau doar sentimentului de dreptate, s-au adunat duminică la un protest prin rugăciune.
 Cam de pe la ora 10 credincioşii au început să se strângă la Biserica Sfântul Mina din Constanţa. (Nu folosim termenul “enoriaşi” pentru că ar fi impropriu întrucât Biserica Sf. Mina de pe malul lacului Tăbăcărie nu are şi nu a avut nicioadată parohie). Cu câte o floare în mână sub un soare strălucitor dar rece, oamenii s-au aşezat tăcuţi pe pajiştea dintre biserica de lemn şi aşezământul social Arca, clădire ridicată în acelaşi cald stil maramureşean. În semn de protest nu au vrut să intre în biserică şi au venit cu flori.
Floarea era semnul de recunoaştere al celor pe care i-a mânat pe pajiştea bisericii dorul de duhovnicul lor, Nicolae Picu, care a fost caterisit din motive de neînţeles pentru credincioşi.

Biserica Asociaţiei

În toamna anului trecut, părintelui i s-a luat statutul de paroh al bisericii. A urmat o anchetă în biserică în urma căreia Arhiepiscopia Constanţa a hotărât, aşa cum reiese din comunicatul trimis presei, “suspendarea din preoţie a pr. Picu Nicolae şi deferirea lui spre judecata consistoriului eparhial”.  Motivul este unul patrimonial, după cum reiese din acelaşi comunicat. “În calitatea sa de paroh al bisericii Sf. Mare Mucenic Mina, pr. Picu Nicolae nu s-a îngrijit de bunurile sacre ale parohiei (clădirea bisericii şi oficiul parohial) mai mult, a contribuit la înstrăinarea acestora. În fapt, dreptul de proprietate asupra acestor bunuri a fost intabulat în favoarea unei Asociaţii, fapt ilegal conform art. 181 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române (cu caracter de lege), care reglementează fără echivoc că o biserică, imediat după sfinţirea ei trece de drept în proprietatea şi folosinţa unităţilor de cult din cadrul eparhiei, cu tot cu terenul şi clădirile afectate ei. Or, pr. Picu Nicolae în loc să facă toate diligenţele legale pentru a duce la îndeplinire prevederile acestui statut, a contribuit la înstrăinarea lor”.

Însă biserica în cauză nu a fost clădită nici anul acesta şi nici anul trecut. Dorinţa de a o ridica exista încă din anul 1992, când, cu acest scop s-a înfiinţat Asociaţia Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina.  Piatra de temelie a fost pusă chiar de către Arhiepiscopul Tomisului, pe vremea aceea  Înalt Prea Sfinţitul Lucian, pe baza autorizaţiei de construcţie dată Asociaţiei. Iar în 1998, la sfinţirea acesteia, tot cu binecuvântarea Arhiepiscopului a devenit preot paroh părintele Nicolae Picu.

"Având în vedere că ni s-a oferit această mare bucurie, de a face o biserică, am hotărât să facem ceva pentru ajutor",  ne povestea părintele Nicolae Picu în urmă cu 4 ani. Împreună cu o parohie din Suedia, în 2002 Asociaţia  a pus bazele unui aşezământ pentru ajutorarea copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi. Tot cu binecuvîntarea Arhiepiscopiei, fondurile necesare veneau din donaţiile credincioşilor atraşi de biserica de lemn şi de harul părintelui, prin biserică. (Mai multe despre centrul social Arca şi despre ridicarea bisericii puteţi citi aici: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/arca-din-tabacarie-510377.html)

De ce s-a sesizat acum Arhiepiscopia?

O explicaţie ne-au dat membrii Asociaţiei. “Din 2008, din cauza crizei, fondurile din biserică au început a scădea simţitor. Însă Părintele Nicolae Picu a continuat să sprijine financiar îngrijirea copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi din centrul Arca. Astfel au început tensiuni între Arhiepiscopia Tomisului şi părintele Nicolae Picu”.  Deoarece şi banii care mergeau spre Arhiepiscopie s-au împuţinat. După îndepărtarea parohului Nicolae Picu, Arhiepiscopia a trimis un diacon să administreze fondurile din biserică “sub stricta supraveghere a Arhiepiscopiei”, continuă mesajul Asociaţiei. “Începând cu 4 ianuarie 2013, acesta (diaconul- n.r.) nu a mai plătit niciun ban din biserică pentru cheltuielile copiilor ori pentru căldura din biserică.  Din acel moment Arhiepiscopia Tomisului începe o serie de acţiuni împotriva Asociaţiei, toate având ca scop trecerea clădirii bisericii în proprietatea Arhiepiscopiei. Avându-se în vedere strânsa legătură sufletească dintre Asociaţie şi Părintele Nicolae Picu, se ameninţă cu caterisirea acestuia. Asociaţia nu cedează acestor presiuni şi ameninţări. Ulterior Arhiepiscopia Tomisului solicită transferul de proprietate şi asupra aşezământului social”.

Părintele Nicolae Picu a fost caterisit prin decizia nr.256 din 12 martie.

Semnele Sfîntului Mina

În aceeaşi zi, Asociaţia a închis biserica. Arhiepiscopia însă a urmat o nouă cale de atac, după cum a anunţat, făcând plângere la poliţie împotriva acestui fapt, asigurându-i pe credincioşi că slujbele se vor ţine în continuare în pridvorul bisericii. Miercuri, Arhiepiscopia a desemnat un sobor de şapte preoţi  să slujească Sfântul Maslu afară, în pridvorul bisericii.  Între aceştia, părintele Remus Dumbravă, preot misionar  de 61 de ani, care slujea la Catedrala Episcopală. Înainte de începerea slujbei preotul a căzut răpus de un atac cerebral. S-a stins sâmbătă, după trei zile în care s-a aflat în moarte cerebrală.

“Astea sunt semne trimise de Sfîntul Mina”, şopteau cu teamă oamenii adunaţi duminică pe pajiştea bisericii. Îşi aminteau că tot unul din preoţii puşi să slujească în Biserica Sfântul Mina după îndepărtarea părintelui Nicolae  a provocat un accident în lanţ la începutul anului deoarece urcase băut la volan. Mai mult, după ce ambulanţa cu părintele Dumbravă a plecat miercuri din faţa bisericii a fost chemată din nou, de data asta pentru un bărbat care a căzut lângă biserică în timp ce alerga în jurul lacului.

Protestul prin rugăciune

Harry Tavitian împreună cu soţia lui ,Manuela, ca fii duhovniceşti ai părintelui Nicolae Picu au fost vocea mulţimii. Artistul, cu glasul tremurând de emoţie a transmis un mesaj către toţi cei care au urechi de auzit. “Vom face tot ce ne stă în putinţă să aducem lucrurile pe calea normalităţii iar părintele să se întoarcă la biserica şi la credincioşii lui. Stăm de veghe. Să nu uităm că motivul principal pentru care s-a întâmplat tot ce s-a-ntâmplat  şi care a culminat cu caterisirea dumnealui a fost faptul că părintele Nicolae este printre foarte puţinii preoţi din Constanţa în adevăratul înţeles al cuvântului. Preoţi adevăraţi dăruiţi de Dumnezeu cu har duhovnicesc. Acesta este motivul real pentru care a fost îndepărtat cu atâta violenţă prin tot ce s-a comunicat, cu înstrăinarea bisericii şi celelalte pretexte, şi totul este o tristă înscenare. Părintele Nicolae este deosebit de mişcat de atâtea răspunsuri de ataşament faţă de dânsul, dar  s-a hotărât să facă ascultare şi dorinţa dumnealui a fost ca noi să face ce credem de cuviinţă însă cu dragoste, cumpătare şi cuget drept. Ceea ce facem şi acum”.

Cu toate acestea sentimentul de nedreptate scutura mulţimea din care răzbăteau întrebări fireşti . “ Noi acum ce facem? Începe postul şi  am rămas fără duhovnic!” sau “Cum se poate lua o astfel de decizie fără acordul nostru? Noi chiar nu contăm deloc?!”.

Şi beneficiarii centrului social au fost prezenţi la rugăciune, ei rugându-se pentru “tati” (părintele Nicolae) să se întoarcă şi să redeschidă locul în care au aflat că fericirea există. (Centrul Arca a intrat într-o vacanţă neprevăzută, nu se ştie până când.)

Toţi cei care s-au adunat în grădina bisericii au venit cu gândul să se roage pentru întoarcerea părintelui Nicolae Picu şi pentru luminarea gândurilor celor care l-au îndepăratat de biserică şi de ei.

Andreea, pe o pătură întinsă pe iarbă şi înconjurată de copii resimte şi ea nedreptatea, sentiment care pluteşte pe toată pajiştea. “Mă întristează adânc faptul că o sancţiune atât de gravă cum e caterisirea - asociată unor păcate grele împotriva Bisericii şi a credinţei ortodoxe (cum ar fi erezia sau hula) - a fost aplicată părintelui Nicolae a cărui slujire în biserica noastră a fost, cel puţin în cei 12 ani de când venim noi aici, la Sf. Mina, exemplară. Parintele Nicolae a ridicat în acest loc, pornind de la zero, nu numai o biserică minunat de frumoasă, ci şi o Biserică nevăzută, clădită în suflete. Toţi cei care am fost astăzi aici cu câte o floare în mână suntem, datorită lui, o mare familie. Am petrecut alături marile sărbători, copiii noştri au crescut pe lângă biserică şi se joacă împreună. Dincolo de toate aspectele legate de prigonirea unui om nevinovat, pe mine personal cel mai tare mă doare ca ne-a fost luat de lângă noi duhovnicul şi părintele nostru sufletesc, care ne-a fost alături atâta timp şi de care simt ca avem nevoie. Noi avem 5 copii, din care trei au fost botezaţi aici, la Sf. Mina, iar Parintele Nicolae e duhovnicul nostru de 12 ani, cu binecuvantarea Părintelui Arsenie Papacioc”.

“Ne plimbam cu copiii prin curtea micorrezervaţiei de la Delfinariu (asta cu mulţi ani în urmă)”, ne povesteşte şi Eugen cu o floare în mână, “şi am vazut dincolo de gard, în parcul Tăbăcăriei, un preot slujind în aer liber înconjurat de o mână de oameni.  Asta e prima mea amintire legată de părintele Nicolae. Nu mai ţin minte exact cum au evoluat lucrurile că într-o zi ne-am pomenit mergînd la slujbe la biserica ridicată de el. Oamenii erau puţini la început şi părintele Nicolae se lupta efectiv să facă rost de bani pentru biserică şi pentru aşezământul pe care îl ridica pentru copiii cu dizabilităţi. Părintele a pus întâi dragoste şi lucrare duhovnicească pentru a clădi o comunitate, pentru a ajuta nişte copii pe care nu îi ajuta nimeni. Clădirile au venit după. Dar cum un lucru bun nu rămâne niciodată nepedepsit, după ce rezultatele (mai ales cele financiare) au început să se vadă au apărut şi profitorii. Nimeni nu ştia efortul pe care îl făcea paăintele Nicolae să susţină financiar toată lucrarea. El continua să slujească în biserică şi să fie alături de oameni non-stop în timp ce alţi 3 preoţi fuseseră trimişi de la centru să se înfrupte din presupuşii bani care ar fi curs gârla. Biserica Sf. Mina neavând parohie (o zonă arondată de unde să perceapă cotizaţii) este o biserică de fundaţie şi supravieţuieşte din donaţii. Iar donaţiile s-au adunat datorita harului parintelui Nicolae”.

Credincioşii îşi aşteaptă cu speranţă preotul. Aceasta nu le-a putut fi luată. Nu ar fi pentru prima oară când se revine la o decizie de caterisire. Iar ei ştiu că părintele lor nu merita asta şi că li s-a făcut o mare nedreptate. Cu credinţă şi încredere şi-au înălţat ruga spre Ceruri. Şi sunt convinşi că Acolo au fost auziţi.