x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Colinde de dragoste, colinde de moarte

0
Autor: Iulia Gorneanu 30 Dec 2011 - 21:00
Colinde de dragoste, colinde de moarte
Vezi galeria foto


Cu texte ce par fara de sfarsit, colindele se canta ca sa nu se uite. Adevarata procesiune a sa­tului romanesc, colindatul inseamna a umbla din casa in casa intr-o rotire ceremoniala ce cuprinde intreaga comunitate. In timp ce cantecele de stea au teme religioase, lait-motivul fiind nasterea Mantuitorului, colindele vorbesc despre facerea lumii si vanatori alegorice, despre fete de crai si boieri mari, despre disputa dintre vin, grau si mir, dintre tei si brad, despre dragoste si moarte, despre sfarsitul lumii.

De multe ori colinda ce se aude de Craciun in satele noastre este o poezie a dragostei, cu pu­ternice elemente ancestrale legate de ceremonialul casatoriei, precum "pomii de tulpini intulpinati/ de varfuri apropiati', inelul, cununa, marul, fantana.

"Merge Lina (numele fetei colindate) prin gradina/ Florile dalbe, flori de mar/ In gradina la fantana/ (...) Gasi apa tulburata,/ De trei crai inconjurata,/ /Toti trei mana i-o cerura,/ Si pe doi ii refuzara/ Catr-al treilea-asa zicea:/ Tie-ti dau manuta mea!/ Amandoi mana o dara/ Si apoi se cununara."

Formula repetitiva cu caracter incantatoriu de invocare magica a primaverii "florile dalbe de mar" ne intoarce cu mii de ani in urma. Pe atunci, florilor de mar li se atribuiau insusiri mira­culoase, fiind identificate cu tineretea vesnica iar fructul avea o conotatie erotica si era consi­derat simbolul fertilitatii. Fantana, prin apele ei schimbatoare, permite patrunderea in universul necunoscut al subconstientului, face legatura cu lumea nevazuta, simbolizeaza perpetua intine­rire si este unul dintre locurile consacrate in care fetele fac vraji de aflare a ursitului in noptile de Probejenie, Ovidenie si de Santandrei. In colindele de fata, la fantana apare intotdeauna feciorul (ceata de feciori) care prinde fata si ii ia cununa (marul din san/ inelul/ salba). Ea se apara, plange, il roaga: "Ada, june, cununa-lu/ Cununa-te-ai cu dansa,/ Sa-ti fie de cununie,/ La parinti de veselie". Formula de blestem are aici sensul de urare iar obiectul este furat ca un gaj de dragoste. In unele variante, flacaul inapoiaza cununa fetei ("Ia, Ioana, cununita/ sa ne fie de credinta") ca legamant al cununiei lor sau, poate, ca stravechi simbol solar, asemenea cununii de sanziene, cu care in vechime se faceau vraji de maritis.

Portretul fetei din colindele de petit insumeaza idealul de frumusete al miresei dorite. Ea e nepretuita ca lumina ochilor ("lumioara, ochii-s negri"), desprinsa din povesti ("fata dalba de-mparatu) si rupta din soare precum Ileana Cosanzeana: "Ia Ileana Sanziana,/ Cu cosita de arama/ Noi cosita i-om taiere/ Si-om pune-o in turnurele/ Sa o bata vaturele,/ Ca pa fecior gandurele/ Gandurele de-nsurat,/ Pe fete de maritat". In unele colinde fata se preschimba in caprioara, in "ciutalina" si se ascunde de petitor "in padurea unei zane", unde este gasita abia dupa "noua ani si noua luni/ si p-atatea saptamani". Flacaul, la randul lui, este numit "crai, dalb voinic", "arcas mare", el prinde cerbul, se lupta cu leul, bucurandu-se apoi de laudele tuturor.

Exista colinde care vorbesc despre gazda care asteapta petitorii, despre fata fara de zestre, despre schimbarea de inele in ziua Craciunului, despre porumbeii petitori, despre rapirea fetei din goana calului sau despre calul naravas al ei, imblanzit in cele din urma doar de cel ales.

Una dintre cele mai speciale colinde, intalnita in zeci de variante, are ca motiv dragostea implinita prin moarte, fiind catalogata drept "co­linda de doliu" sau "de dragoste funesta". Despre "Ma luai, luai" parerile specialistilor sunt impartite. Unii etnologi sustin ca ar fi vorba despre o colinda premaritala, avand la baza mitul Zburatorului, in timp ce altii, mergand pe linia lui Ovidiu Barlea, considera ca avem de-a face cu o veritabila "Miorita a fetelor", inscriind-o in categoria "colindelor de doliu".


Ma luai, luai,
Cu secera-n brau,
La holda de grau.
M-aplecai, plecai,
Manunchiu’ sa-mi tai,
Si-o floare aflai
Si-n san o tapai.
Nime nu ma vede,
Numai Ionas,
Ionas din munte,
Cu zalele scurte.
Ma luara-n brata,
Ma saruta-n fata.
– Meri, Ion, de-aici!
C-a vini maica,
N-am gatat holda!
– Spune-i la ma-ta
Ca nu ai gatat,
Ca te-ai sarutat.
Ca te-o lovit doru’,
Dor cu junghiuri grele,
Moarte fara vrere.
Maica sa luara,
Cu noua ulcele
Dupa lecurele.
– Stai, maica, nu mere
Dupa lecurele!
Ca apele-s late
Satele-s departe.
Io stiu ce mi-i leacu:
Joljiul si colacu’
Si Ion saracu’.
Citeşte mai multe despre:   colinde

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de