Despre Joia Necurată, Vinerea Ouălor şi Sâmbăta Plăcintelor

Ne aflam in plina desfasurare a Saptamanii Albe, interval de timp premergator intrarii in Postul Mare, in care se renunta la carne si se mananca doar frupt alb. E Joia Alba, iar albul, dincolo de valentele sale purificatoare, poate fi aducator de rele daca nu se respecta cutumele impuse de aceasta zi. Femeile trebuie sa spele astazi fetele de masa si asternuturile daca vor sa le aiba albe tot anul, in schimb, nu au voie sa toarca si nici sa depene caierul. In unele parti nu se lucreaza nimic, pentru a tine departe albul malefic aducator de matreata, de incaruntire timpurie, de albeata, de viermi. Joia asta se mai numeste si Joia Necurata, Joia Nepomenita sau Joia Vlasii (a vra­ciului ochilor), si este respectata pentru a nu face vreo boala de ochi peste an. Tot astazi incep Gadinele, sarbatoare de trei zile care se tine pentru ca insectele sa nu strice rodul campului si al pomilor.

Maine, calendarul popular al romanilor consemneaza doua mari sarbatori: una cu data fixa, numita Cap de primavara, Ziua lui Dragomir cel beat de dragoste sau Dragobete, iar cealalta cu data mobila, cunoscuta ca Vinerea Oualor, prima din ciclul Vinerilor Scumpe de peste an.
Pana la inceputul veacului al XX-lea, Vinerile Scumpe erau tinute cu sfintenie de femei pentru casa, sanatate si spor iar prima dintre ele, Vinerea Oualor, pentru bunastarea pasarilor din ograda si "ca sa nu se strice ouale sub closti". Sunt douasprezece Vineri Scumpe pe an, sarbatorite inaintea fiecarui praznic, si se spune ca cine nu le tine cu post negru si rugaciune pana la apusul soarelui, nu are spor la nimic si are parte de boli tot anul. Vinerea Oualor are o importanta speciala, anuntand un nou interval de timp marcat de sacralitate, consacrat pomenilor si ofrandelor rituale: Sambata lui Lazar. Asadar, sambata femeile trebuie sa faca placinte pentru a le imparti de sufletul lui Lazar, straveche divinitate agrara ce moare si invie in aceasta zi, in schimb, au din nou interdictie la tors, cusut si impletit, pentru a nu "se intoarce pomana inapoi".

De data aceasta, cei vizati de incarcatura malefica a zilei sunt barbatii. Ei nu au voie sa lucreze nimic, iar femeile, pentru a-i proteja, trebuie sa daruiasca vecinilor placinte, aliment-ofranda adus lui Lazar, cel care a murit de dorul lor. Legenda spune ca Lazar, aflandu-se intr-un pom, a simtit miros de placinte, iar atunci, de pofta, a cazut si a murit. Intr-un tarziu, surorile sale i-au gasit trupul acoperit de frunze uscate, l-au ingropat si l-au plans, insa se povesteste ca, dupa sase saptamani, Lazar ar fi inviat. Finalul povestii este incert, dar un lucru este sigur: "Cine nu mananca placinte in Sambata lui Lazar va cadea din pom in timpul culesului". Asa se incheie ciclul zilelor albe din aceasta saptamana, iar oamenii se pregatesc pentru Duminica Lasatului Sec de Branza sau Lasatul Secului pentru Postul cel Mare. Este cea mai importanta zi de prag si face trecerea de la o perioada a ingaduintei la una a restrictiilor de tot felul. Duminica Lasatului Sec este supusa, pe de o parte, exceselor culinare si bahice ce stau sub semnul veseliei si al carnavalului aducator de libertati extreme, iar, pe de alta parte, unor ritualuri de purificare, obligatorii intrarii in Postul Mare. De-a lungul timpului au fost atestate in aceasta zi o serie de practici rituale precum "Ploconul nasului", "Sarutarea mainii", "Baterea alvitei", dar cel mai spectaculos obicei, prin tripla functie justitiara, burlesca si regeneratoare, este "Alimori", cunoscut si sub numele de "Opait", "Hodaitele" sau "Aderea priveghiului". Despre acest adevarat "revelion" al primaverii vom povesti pe indelete intr-una dintre zilele urmatoare.